În urmă cu doi ani, când Ministerul Sănătăţii
a evaluat eficienţa spitalelor, unele unităţi au fost desfiinţate, însă
Spitalul Orăşenesc „Sf. Filofteia“ din Mizil (judeţul Prahova) s-a menţinut pe
poziţie. Cu eforturi puţin cunoscute marelui public. O succintă radiografie de
spital îşi propune să dezvăluie o parte din aceste… secrete.
Sărăcie decentă
Oraşul Mizil nu s-a bucurat de protecţia
autorităţilor centrale. Dimpotrivă. Mai ales în domeniul sanitar. După
preluarea în gestiune a spitalului orăşenesc, de la buget nu a fost repartizată
nicio sumă de bani pentru întreţinerea lui. Având în asistenţă o populaţie de
65.000 de oameni din oraş şi satele înconjurătoare, spitalul se bucură de o bună
apreciere din partea pacienţilor. Dovadă şi gradul de ocupare maximă.
Pe fondul sărăciei bugetare actuale, primăria
face toate eforturile spre a veni în întâmpinarea sănătăţii localnicilor. Dl Emil Proşcan, primarul oraşului, enumeră
în acest sens câteva elemente de sprijin. În scopul sporirii gradului de
confort, prin eforturile instituţiei pe care o conduce, au fost instalate
grupuri sanitare în fiecare salon, a fost reparată instalaţia de energie termică,
au fost preluate de la un spital bucureştean maşini de spălat industriale
moderne şi se întreprind demersuri spre a procura maşini de gătit moderne.
Prezenţa dlui dr. Romeo Mărgărit,
directorul medical al spitalului, în Consiliul Local Mizil, asigură o cunoaştere
permanentă a stărilor de lucruri din unitate. O sărăcie bine gestionată poate
furniza unele reuşite decente…
Bogată e doar patologia
Managerul spitalului, dl Leonard Roşu, putem aprecia că şi-a
asigurat toate argumentele unei reuşite profesionale. După absolvirea Facultăţii
de electronică şi telecomunicaţii la Universitatea Politehnica din Bucureşti, a
urmat cursuri unei facultăţi de marketing şi comerţ exterior, domeniu în care a
susţinut şi un doctorat, apoi a absolvit cursurile de drept şi de management
sanitar. Din 1991, lucrează în domeniul sanitar, în ultimii şase conducând
Spitalul din Mizil. Cu un buget de criză, dar cu o tradiţie deloc neglijabilă. În
cei 130 de ani de funcţionare, unitatea sanitară şi-a cucerit un loc
binemeritat în conştiinţa locuitorilor, un preţ care nu poate fi neglijat. Cu
eforturi proprii, au dotat spitalul şi policlinica cu grupuri electrogene ce le
asigură independenţa energetică şi, la fel, aparatura pentru laboratorul de
analize medicale. Prin fonduri puse la dispoziţie de Ministerul Sănătăţii, şi-au
procurat un aparat digital de radiologie, un aparat de sterilizare cu plasmă,
iar în 2009, prin redistribuirea unor fonduri de la Primărie, au fost
reabilitate clădirile laboratorului şi spălătoriei.
Populaţia asistată, în mare măsură săracă şi
cu o patologie bogată, nu poate urma tratamentele prescrise. În consecinţă,
bolile cronice se actualizează şi bolnavii se reinternează cu afecţiunile
decompensate. Special pentru ei, la secţia de boli interne, a fost amenajat un
compartiment de zece paturi pentru bolnavii cronici.
Răspunderea pentru buna funcţionare a
spitalului, în condiţiile actuale dificile, a fost asumată de întregul
personal. Managerul le-a explicat politica de austeritate, în absenţa căreia
unitatea lor ar fi putut fi desfiinţată. Dna ec. Mariana Marcu, ce răspunde de problemele de personal,
concretizează: la ora actuală sunt încadraţi în schemă zece medici, trei
rezidenţi şi 40 de cadre medii; există patru posturi vacante de medic şi şase
de cadre medii. Faţă de normativul de 140 de posturi, în spital lucrează 117
persoane. Când una părăseşte unitatea, postul se blochează iar
sarcinile
profesionale se redistribuie celorlalţi colegi. În plan financiar, salariile
personalului reprezintă doar 60% din buget. Foarte puţin, comparativ cu alte
unităţi spitaliceşti. Aici se materializează însă resursele materiale direcţionate
spre creşterea calităţii asistenţei medicale.
Proprietate sentimentală
Starea de sărăcie, alimentaţia insuficientă
şi neraţională, stilul de viaţă în general defectuos ridică exigenţe medicale
sporite, competenţe şi angajări pe măsură, o mare putere de înţelegere a
suferinţei omeneşti. Spitalul din Mizil, de pildă, se numără printre puţinele
din ţară care nu solicită bolnavilor să-şi cumpere medicamente şi materiale
sanitare, le asigură o alimentaţie decentă, nu de puţine ori mai bună decât cea
de acasă. Calitatea îngrijirilor medicale onorează oamenii în halate albe de
aici.
Tuberculoza, boală a sărăciei şi mizeriei, înregistrează
scăderi în ultimul timp, cu proporţii de vindecare de 85–90%. Dr. Elena Vrânceanu Negru, şefa
Dispensarului TBC, are în evidenţă 58 de bolnavi, 28 în tratament, dar au fost
descoperite, în acest an, 30 de cazuri noi. Dispensarul mai are în tratament
preventiv 75 de persoane intrate în contact cu bolnavii, acordă îngrijiri
multor pacienţi multidrogrezistenţi, ale căror tratamente scumpe durează
perioade lungi de timp. Din cauza lipsei de cooperare a bolnavilor, cadrele
medicale ale dispensarului sunt obligate la deplasări în teren, în special în
zonele rurale, pentru acţiuni de depistare, control şi tratament.
La compartimentul de chirurgie, dr. Mihai Burlacu face faţă la peste
4.000 de prezentări pe an efectuând lunar circa zece intervenţii chirurgicale. În
acelaşi compartiment, dr. Florin Gentoiu,
specialist în obstetrică-ginecologie, a propus şi obţinut amenajarea unei săli
de naşteri. Va ţine o evidenţă exclusivă a femeilor secundipare şi terţipare,
care se pretează competenţelor unei maternităţi de gradul IV. Cele 10–15
consultaţii pe zi oferă întreaga patologie a specialităţii.
La secţia de pediatrie, şefa secţiei, dr. Ana Postăvaru, împreună cu colega
ei, dr. Mariana Mihai, are ambiţia
de a rezolva pe plan local, cu rare excepţii, întreaga patologie ce li se
adresează, cu preponderenţă afecţiunile respiratorii şi digestive. Beneficiază şi
de un salon de terapie intensivă bine dotat: monitor pentru funcţiile vitale,
aparat respirator, baloane pentru aspiraţie, trusă pentru perfuzii intraosoase
etc. 25 de paturi pentru copii şi 12 pentru mame asigură un confort psihic
sporit.
Secţia de boli interne cu 61 de paturi susţine,
prin prestaţiile medicale numeroase, întregul spital, din punct de vedere
financiar. Şeful secţiei, dr. Romeo Mărgărit,
apreciază ca predominante bolile cardiovasculare şi digestive. La cabinet se
prestează cel puţin 40 de consultaţii pe zi, într-un program medical prelungit.
Din motivele amintite – sărăcia, stilul de viaţă defectuos –, personalul
medical îngrijeşte mulţi bolnavi decompensaţi care îşi neglijează tratamentul,
nu cooperează cu cadrele medicale. Dr. Romeo Mărgărit, în calitate de consilier
medical, ţine o permanentă legătură cu Primăria, îi sensibilizează pe
responsabilii locali faţă de… suferinţele spitalului şi, de câte ori se poate,
primeşte sprijinul solicitat.
Gradul de competenţă şi dăruire a
personalului medical înregistrează coeficienţi pe măsură. Consemnăm câteva date
din bilanţul ultimului an. Numărul mediu de consultaţii în ambulatoriu: 210%
comparativ cu prevederile contractului cu Casa de Asigurări; rata de utilizare
a paturilor de spital: 79,39%; indicele de complexitate a cazurilor: 122% faţă
de contract; indicele de concordanţă între diagnosticul de la internare şi cel
de externare: 110%; procentul cheltuielilor de personal: 60% din totalul
cheltuielilor spitalului, rata infecţiilor nosocomiale: zero.
Nu-ţi poţi opri, la finalul acestei
radiografii spitaliceşti, o concluzie: atât prin efortul profesional, cât şi
prin cel financiar, salariaţii Spitalului din Mizil îşi pot revendica, pe bună
dreptate, un firesc drept de proprietate asupra instituţiei pe care o slujesc.
Sentimental vorbind, o merită cu prisosinţă.