Cele mai importante condiţii cunoscute pentru ca o evaluare să fie efectuată în parametri optimi sunt: musculatura ce urmează a fi testată să nu prezinte modificări de volum sau formă cauzate de diferite stări patologice; valorile date de angulaţiile mișcărilor de flexie și extensie ale articulaţiei să fie în limitele normale; musculatura ce urmează a fi testată să fie normal inervată; iar postura kinetoterapeutului faţă de pacient și faţă de musculatura segmentelor ce se vor testa să fie corectă.

Când va testa o musculatură cu modificări structurale, kinetoterapeutul trebuie să aibă o atenţie sporită, mai ales în cazul dinamometriei. De ce? Pentru că în timpul mișcărilor de testare pacientul va încerca, în mod voluntar sau involuntar, să substituie acţiunea mușchilor agoniști cu cea a sinergiștilor. Acest lucru va genera 
valori cu grade de apreciere eronate în timpul operaţiunilor de testare, întrucât mușchiul testat nu este cel care va fi efectorul principal al actului motric.

O extensie incompletă a unei articulaţii, cu segmente ce urmează a fi evaluate din punctul de vedere al forţei musculare, va face ca mușchiul să nu poată fi testat pe toată suprafaţa din zona lungă a acestuia. În schimb, dacă valorile angulaţiei date de segmentele ce urmează a fi testate muscular sunt mici, atunci mușchii ce se vor testa vor acţiona doar în zona scurtă, ceea ce va face să nu rezulte valori veridice pe scalele de evaluare musculară.

Important pentru o testare corectă

O musculatură parţial inervată va primi cu greu impulsurile nervoase. Astfel, respectiva musculatură va efectua mișcarea, comandată de kinetoterapeut, cu un potenţial redus. Postura kinetoterapeutului în timpul evaluării forţei musculare este foarte importantă pentru realizarea unui proces de testare corect. El va trebui să se situeze pe partea membrului de testat, pe întreaga perioadă a evaluării mușchilor. Planul pe care se află pacientul va trebui să fie ajustat conform înălţimii persoanei care efectuează testarea.

Deseori, în evaluarea forţei musculare se folosește dinamometria, reprezentată de testarea musculară cu ajutorul unui dinamometru. Acesta poate fi clasic, cu funcţionare prin angrenarea unor părţi mecanice în timp ce sunt trase sau împinse de musculatura segmentelor testate, sau electronic. Acesta din urmă funcţionează pe aceleași principii, doar că părţile electronice înlocuiesc vechile sisteme clasice. 

Ambele variante sunt considerate valabile dacă sunt omologate de forurile abilitate să facă acest lucru. Evaluarea forţei musculare poate fi efectuată și manual de kinetoterapeut, folosind scala MRC (Medical Research Council). Această scală este acceptată în unanimitate și la noi în ţară, ea are valori cu șase puncte de apreciere, de la F0 la F5.
 

Bibliografie:
Elena-Luminiţa Sidenco, Evaluarea mioarticulară în kinetoterapie și în medicina sportivă, Editura Fundaţiei de mâine, București, 2023
Mihai Constantinescu, Kinetoterapia în traumatologia sportivă, Suceava, 2023
Monica Farago, Simona Pop, Metode și tehnici în kinetoterapie, Editura Universităţii Oradea, 2008