Newsflash
Ars Medici

Educaţia terapeutică și educaţia nutriţională

de Dr. Cornelia BALA - dec. 20 2024
Educaţia terapeutică și educaţia  nutriţională

Implementarea intervenţiilor de prevenţie și control la nivel populaţional, comunitar și individual presupune un proces de educaţie complex, structurat, adaptat și continuu.

Cercetările știinţifice din ultimele decenii în domeniul bolilor cronice netransmisibile (BCN) confirmă implicarea puternică a stilului de viaţă în determinismul acestora și rolul pe care intervenţiile asupra stilului de viaţă îl au în prevenirea și controlul acestei categorii de patologii. BCN includ bolile cardiovasculare, bolile pulmonare cronice, cancerele, diabetul zaharat și sunt responsabile de peste 80% din mortalitatea prematură la nivel mondial:

  • Fumatul cauzează peste opt milioane de decese în fiecare an (inclusiv din cauza efectelor expunerii la fumatul pasiv);
  • 1,8 milioane de decese anual au fost atribuite aportului excesiv de sare/sodiu, mai mult de jumătate din cele trei milioane de decese anual atribuite consumului de alcool sunt cauzate de BCN, inclusiv cancer;
  • 830.000 de decese anual pot fi atribuite activităţii fizice insuficiente (1). 

Alimentaţia inadecvată este implicată în determinismul celor patru factori de risc metabolic ai BCN: hipertensiunea arterială, supraponderea/obezitatea, nivelurile crescute de glicemie și de lipide sanguine (2). Ghidurile de prevenţie și control adresate BCN susţin în unanimitate că principalele intervenţii non-farmacologice trebuie să includă recomandări de abandonare a fumatului, creșterea nivelului de activitate fizică și reducerea sedentarismului și adoptarea unei alimentaţii sănătoase. Implementarea acestor măsuri la nivel populaţional, comunitar și individual presupune un proces de educaţie complex, structurat, adaptat și continuu.

A început cu pacienţii diabetici

Educaţia terapeutică (ET) este definită de Organizaţia Mondială a Sănătăţii ca „acea formă de educaţie care este oferită de personal medical cu pregătire pentru ET și care dă posibilitatea pacientului (sau unui grup de pacienţi și familiilor lor) de fi implicat în managementul bolii sale și de a preveni complicaţiile acesteia, concomitent cu menţinerea sau îmbunătăţirea calităţii vieţii” (3).

O altă definiţie a educaţiei cu aplicabilitate în domeniul nutriţiei este „orice combinaţie între strategiile educaţionale, acompaniate de suport din mediul apropiat, având drept scop adoptarea voluntară a unui stil de viaţă care să menţină sănătatea și starea de bine” (4).

Educaţia terapeutică a fost pentru prima dată aplicată la pacienţii cu diabet încă din anii de după descoperirea insulinei, dar principiile acesteia pot și trebuie să fie aplicate în educaţia nutriţională. În acest sens, educaţia nutriţională este un proces prin care persoanele sănătoase sau afectate de diverse patologii pot fi învăţate să aplice recomandările nutriţionale în viaţa de zi cu zi.

Obiective și metode 

Literatura de specialitate atribuie educaţiei terapeutice trei obiective principale, care sunt aplicabile educaţiei nutriţio­nale (5):

A. transmiterea de cunoștinţe – acestea trebuie exprimate într-un limbaj accesibil persoanelor care, în general, nu au pregătire medicală;
B. deprinderea de abilităţi – spre exemplu, planificarea alimentaţiei;
C. modificarea comportamentelor – cum ar fi cele legate de modul și modelul de alimentaţie, corectarea tulburărilor de comportament alimentar, corectarea altor componente ale stilului de viaţă.

Pentru atingerea acestor obiective sunt descrise trei metode principale care se referă la organizarea ET: educaţia individuală, educaţia în grupuri și educaţia populaţiei generale (prin mass-media). Fiecare dintre aceste metode are anumite avantaje și dezavantaje, precum și indicaţii în funcţie de particularităţile persoanei/persoanelor la care se aplică. De asemenea, în selectarea metodelor de educaţie se va ţin cont de obiectivele specifice și de resursele existente (5). 

Educaţia individuală

Are ca avantaje faptul că poate fi adaptată nevoilor, abilităţilor, preferinţelor, nivelului cunoștinţelor fiecărei persoane, precum și profilului social, cultural, intelectual al beneficiarului, oferă posibilitatea unui feedback direct din partea pacientului și o interacţiune emoţională cu acesta.

Principalul dezavantaj este că metoda presupune un consum mare de timp, iar dacă se desfășoară în cursul consultaţiei medicale de rutină, pacientul își poate pierde interesul faţă de elementele de educaţie incluse în discuţia generală.

Educaţia individuală este forma de educaţie cea mai adecvată în momentul diagnosticării unei boli cronice sau începerii intervenţiei nutriţionale, când pacientul are nevoie de informaţii de bază, dar este, de asemenea, adecvată ca formă de educaţie continuă pe parcursul evoluţiei, când sunt necesare reluarea unor aspecte sau abordarea unor noi teme care pot deveni necesare. Educaţia individuală trebuie să fie structurată și sistematică, pe baza unei liste de subiecte și de abilităţi care trebuie deprinse de pacient.

Educaţia de grup (în grupuri)
 

Este considerată metoda cea mai potrivită pentru educaţia terapeutică aprofundată, după ce pacientul are cunoștinţele de bază necesare. Este eficientă mai ales pentru inducerea de modificări comportamentale și pentru creșterea motivaţiei. Necesită o permanentă adaptare a educatorului la feedbackul primit din partea grupului. 

  • Dintre avantaje se poate menţiona faptul că, fiind ședinţe special organizate pentru realizarea educaţiei, pacienţii/beneficiarii sunt mai dispuși să înveţe, deoarece sunt prezenţi cu acest scop specific. Grupurile pot include 10-15 persoane (sau 5-8 persoane când se fac demonstraţii pentru deprinderea unor tehnici), fiind astfel eficiente din punctul de vedere al factorului timp. Pacienţii au ocazia de a interacţiona cu alte persoane care sunt în aceeași situaţie și de a schimba cunoștinţe și experienţe, iar pacienţii și familiile lor au sentimentul apartenenţei la un grup. 
  • Dintre dezavantaje pot fi menţionate următoarele: grupul poate fi heterogen din punctul de vedere al nivelului de educaţie, al apartenenţei etnice sau socioculturale, ceea ce nu răspunde întotdeauna nevoilor individuale; ideal, grupul trebuie compus din persoane cu aceleași caracteristici, dar acest lucru este rareori posibil.

Educatorul trebuie să fie bine antrenat din punctul de vedere al calităţii de comunicare pentru a reuși să catalizeze o bună interacţiune între participanţi (5-7). În domeniul educaţiei nutriţionale, cele două metode (educaţia individuală și de grup) sunt recomandate și aplicate în general în domeniul prevenţiei secundare din BCN sau atunci când sunt prezenţi deja factori de risc metabolici. 

Educaţia nutriţională individuală sau de grup poate fi oferită și persoanelor aflate în prevenţie primară atunci când există resursele necesare – în principal resurse umane – și atunci când aceste persoane sunt interesate în adoptarea unui stil de viaţă și a unei alimentaţii sănătoase preventive. De asemenea, educaţia nutriţională în grupuri poate fi organizată și în anumite grupuri-ţintă ce fac parte din populaţia generală sau atunci când la nivel comunitar se derulează programe de prevenţie în domeniul BCN.

Educaţia nutriţională la nivel populaţional se realizează cu predilecţie prin mijloace media ce pot utiliza diverse canale: televiziune, radio, site-uri sau platforme online, distribuţie de materiale tipărite în zone publice cum sunt farmaciile, sălile de așteptare din unităţi medicale, școli etc. Atunci când sunt utilizate mijloace adecvate, educaţia nutriţională este o metodă eficientă de influenţare a opiniei publice și de creștere a gradului de conștientizare legat de probleme de sănătate. De asemenea, poate combate unele obiceiuri sau convingeri nesănătoase, poate oferi modele alimentare sănătoase, ce pot fi implementate de populaţie sau grupuri-ţintă. 


Notă autor:

Bibliografie
1. Global Burden of Disease Collaborative Network, Global Burden of Disease Study 2019 (GBD 2019) Results (2020, Institute for Health Metrics and Evaluation – IHME) https://vizhub.healthdata.org/gbd-results/
2. https://www.who.int/news-room/fact-sheets/detail/noncommunicable-diseases; accesat 1.04.2024
3. World Health Organization. Regional Office for Europe. Report of a WHO Working Group. Therapeutic Patient Education. Continuing education programmes for healthcare providers in the field of prevention of chronic diseases. Copenhagen, 1998
4. Contento I. Nutrition Education: Linking Research, Theory, and Practice, 2011. Jones and Bartlett Publishers, Sudbury, MA
5. Bala C. Educaţia terapeutică în bolile metabolice populaţionale. În Hâncu N, Roman G, Vereşiu IA. Diabetul zaharat, nutriţia, bolile metabolice- Tratat, vol. 1, Editura Echinox, Cluj-Napoca, 2010: 218-231
6. Bala C şi colab. Curs de nutriţie şi dietetic pentru specializarea Asistenţă medicală general. Editura Medicală Universitară "Iuliu Haţieganu", Cluj-Napoca, 2016, pp. 184-187
7. Bala C. Educaţia terapeutică în nutriţie şi dietoterapie. În Graur M (coord). Nutritia în preventia și terapia bolilor cronice netransmisibile. Editura Gr T Popa UMF Iasi, 2020. pp 80-85, ISBN: 978-606-544-690-8

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 120 de lei
  • Digital – 80 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe