Două categorii de doctori merită propriul requiem, în această perioadă. Spun „requiem” pentru că e puţin probabil ca, după ce va trece pandemia de COVID-19, să ne întoarcem la moravul și năravul anterioare.

Prima categorie este cea a doctorului „artist”. Arta medicală n-are nimic de-a face cu sarcasmul pe care-l supun de fapt „artistului”. Îndeosebi fac trimitere la acel doctor care a) n-ar fi trebuit să fie doctor încă de la început, dar b) a avut pile unde trebuie, s-a descurcat, s-a învârtit, i-a pus Dumnezeu o mână în cap și-o parafă în buzunar.

A doua categorie este a doctorului „nebun”. Doctorul nebun este de multe ori briliant, se bucură de o reputaţie aparte, dar nu joacă în echipă. Dimpotrivă, e cel care bagă zâzanie, care își caţără emoţia pe umilirea celorlalţi, din care se bucură și prin care prosperă. Medicina zilei de mâine ori va fi împreună, așa cum e azi, ori nu va fi deloc.

Și o a treia categorie, fără să fie limitativă în vreun fel, este cea a doctorului „de provincie”. Prea mult timp România s-a lăsat crăpată nici în doi, nici în patru, cât în patruzecișipatru. Câteva orașe mari au devenit ţintă pentru medic, dornic să ducă o viaţă mai bună, în vreme ce atâtea comunităţi au rămas goale de infrastructură sanitară. Nu tu medic de familie, nu tu chirurg, nu tu stomatolog, nu tu internist. Normal ar fi să avem personal medical unde trebuie, nu doar unde răsare soarele economic. Cine va desena harta post-pandemică trebuie să ia aminte la așa ceva. Pentru că în orice criză e o oportunitate, și nu mă refer la bani. Mă refer la construcţie, la progres.

Altfel, curba ambivalenţei poporului faţă de halat va rămâne aidoma. Pot doar să sper că, într-o zi, omul de rând va înţelege, de fapt, cât poate fi de traumatizant să-l investești pe medic cu atributele unui erou. Sau să-l faci „soldat” în lupta cu pandemia. Nu de alta, dar unora li se urcă la cap. Altora le dă momente de grandoare care vor alterna doar cu momente de teroare. Dar dacă, de fapt, nu ești așa? Dacă nu te ridici la „înălţimea” așteptărilor?

Vom avea mult de tras după ce trece uraganul COVID-19. Ne va fi durut, vom rămâne traumatizaţi. Ne-așteaptă un ev de melancolie, de angoasă și de căutări ale Sinelui printre cioburile lumii pe care am cunoscut-o, odinioară. Dar tot doctori vom fi. Și tot de bolnavi va trebui să avem grijă. Ce ghinion să trăiești astfel de vremuri. Dar ce noroc...