Metoda permite și scăderea numărului de cancere de interval. Adică a celor descoperite între două mamografii, care anterior erau dificil de detectat din cauza lipsei unor tehnologii performante.

Dr. Laura Ianculescu este recunoscută pentru implicarea sa activă în campanii de conștientizare a importanței screeningului pentru cancerul de sân, precum Canapeaua ROZ. Proiectul încurajează femeile să acorde prioritate sănătății lor mamare și să efectueze mamografii și ecografii regulate pentru depistarea precoce a afecțiunilor.

Ce v-a determinat să alegeți Radiologia și imagistica medicală?
Radiologia a fost ramura care m-a atras, pentru că acest domeniu este atât de vast, încât poți să te supraspecializezi pe un anumit organ. Iar de acolo poți să faci absolut orice: de la investigații până la partea de tratament, cea intervențională. 

Plăcându-mi și chirurgia și mai ales tehnicile chirurgicale, dar nefiind pe deplin atrasă de aceasta, am ales Radiologia. De asemenea, atunci când eram foarte mică, bunicul meu îmi cumpăra tot felul de truse medicale și avea foarte mulți prieteni medici. Când mergeam în vizite cu el, aproape toți medicii vorbeau despre pacienți și cum îi tratează, iar mie mi s-a părut fascinantă lumea lor. Așa am îndrăgit medicina, deci, cumva, în subconștient.

Care au fost cele mai mari provocări pe care le-ați întâlnit de-a lungul carierei dv.?
Provocările au fost mai mari în România. Prin anul III mă simțeam foarte limitată, deși făceam rezidențiatul în cel mai bun centru din București. Mergeam la cursuri în afară și vedeam rezidenți din anii I și II care știau atât de multe și făceau atât de multe, iar noi eram undeva la distanță, foarte limitați. 

Provocarea a fost că era necesar să îmi dau seama că trebuie să plec din România, că trebuie să mă supraspecializez și să practic medicina modernă la nivel de top. Am fost plecată în Franța, din 2010. Aveam o prietenă care era plecată, dar pe o altă specialitate, și cum ea era foarte încântată de tot ce face acolo, am decis să încerc și eu.

Mai mult accent  pe formare

Ce diferențe ați observat între sistemul de sănătate din Franța și cel din România?
Era o diferență de la cer la pământ. Practic, în 2010, la noi, Radiologia era mai mult descriptivă, foarte rar ajungeam să dăm un diagnostic. În Franța, însă, se vorbea de recomandări, de ghiduri, se făceau biopsii de rutină. Lucrurile erau mult mai logice și aveai o anumită libertate. 

Când am ajuns acolo, fiind anul III, rezidenții lor din anul I erau de zece ori mai buni decât mine. A fost o provocare să pot să ajung la nivelul lor.

Ei puneau foarte mult accent pe formarea profesională, cel puțin așa era în Paris, unde am fost eu. În plus, se ocupau și de formarea ta umană, nu doar profesională. Era o lume complet diferită. 

Există vreun caz care v-a marcat și pe care îl considerați reprezentativ pentru activitatea dv.?
Sunt foarte multe cazuri tipice, dar și foarte multe atipice, și m-am obișnuit cu această pleiadă de cazuri foarte diferite. Nu am un singur caz în minte. În general, țin minte foarte bine dosarele pacienților. 

Tot parcursul: de la primele investigații, biopsiile, bilanțul lezional complet, discuțiile din tumor board până la operație și chiar după terminarea tratamentelor, când pacientul intra, conform ghidurilor, în urmărirea imagistică. Dar cel mai mult țin minte cazurile foarte rare sau cele în care m-am implicat mai mult emoțional.

Modalități complementare de investigație

Cum vedeți rolul mamografiei comparativ cu alte metode imagistice, precum ecografia sau investigația RMN, în evaluarea și diagnosticul cancerului de sân?
Mamografia, ecografia și RMN sunt trei modalități complementare, fiecare având specificitatea sa. Uneori se întrepătrund, de aceea trebuie să le folosim conform indicațiilor și ghidurilor. Mamografia, bineînțeles, o folosim ca metodă de screening de la 40 de ani. 

Dacă avem un sân foarte dens și nu vedem totul la mamografie, adăugăm ecografia. Dacă avem nevoie să tranșăm o situație care nu poate fi rezolvată cu ecografia și mamografia sau întâmpinăm o discordanță, sau alte indicații foarte precise, apelăm la RMN. Practic, toate sunt complementare, dar în momentul în care auzim de screening, ne gândim automat la mamografie.

Ați observat schimbări în ratele de detectare precoce a cancerului de sân datorită progreselor recente în tehnologia mamografiilor?
Da, cu siguranță! Și nu o spun doar eu, ci și studii foarte recente, care arată că folosind în screening mamografia cu tomosinteză, creștem rata de detecție a cancerelor invazive cu peste 50% față de ce detectam acum zece ani. În plus, ne scade și cancerul de interval, fiind cel pe care îl depistăm între două mamografii, între două controale. De ce? Pentru că, probabil, cancerele astea de interval sunt unele foarte mici și sunt ratate anterior, pentru că nu am avut o tehnologie suficient de bună. 

Specialiștii trebuie să fie surse sigure de informare

Pe lângă activitatea clinică, vă implicați în inițiative de prevenire a cancerului de sân și de educare a pacientelor despre importanța controalelor periodice și a mamografiilor?
Da, datorită unor paciente care m-au convins. Nu eram foarte decisă să vorbesc public despre aceste lucruri, dar ele m-au motivat, pentru că există foarte multe știri false și păreri neavizate. 

Este important ca specialiștii să iasă în față și să fie surse sigure de informare. De câțiva ani, particip la campanii organizate de ONG-uri, mergem în licee, vorbim despre sănătatea sânilor și colaborăm cu paciente care au avut cancer.

Dacă ați putea schimba ceva în sistemul de sănătate, ce aspecte credeți că ar fi prioritare?
Aș aloca mai mulți bani sănătății. Vorbim despre tehnologie și depistare precoce, însă fără finanțare nu putem face foarte multe. În sistemul public, multe spitale nu își permit mamografe performante sau ecografe moderne, ca să nu mai vorbim de aparate RMN și softuri. Deci, aș aloca mai mulți bani și aș vrea să dotăm mai bine spitalele.

 Apoi, aș investi în formarea profesională. Ne-ar prinde bine o școală de radiologie care să ofere supraspecializări. Și, bineînțeles, am avea nevoie de lideri integri, care să ne fie modele de urmat.

Dacă ați putea oferi un sfat unui medic radiolog-imagist aflat la început de drum, care ar fi acela?
Dacă s-a hotărât să facă Radiologie, i-aș recomanda să plece în afara țării o vreme – șase luni, un an, cât își dorește – și să aleagă o ramură pentru supraspecializare. Apoi să se întoarcă acasă și să aplice ceea ce a învățat.