Newsflash
OPINII

Despre un fel de cecitate funcţională

de Dr. Richard CONSTANTINESCU - dec. 16 2022
Despre un fel de cecitate funcţională

O întâmplare recentă m-a făcut să mă gândesc la relaţia unor doctori, profesori sau înaintași ai medicinei cu copiii lor.

family-gabe190439_1280

A fost prima dată când a stat fără mama în cei doi ani și aproape cinci luni de viaţă. Prima oară când n-a mai supt de la sân. Și am putut observa comportamentul Sabrinei în cele două zile și jumătate.

        Mereu mă gândesc la momentul în care mama m-a „predat” celor trei femei care m-au crescut. Nașterea și copilăria mică mi-s ca un șvaiţer în memorie. Caut să înţeleg ce a fost în mintea celor care m-au conceput și tot ce a urmat după acea întâlnire dintre cele două celule generatoare de viaţă. Poate de aceea mi-am deviat traseul profesional, alegând istoria medicinei și devenind răsfoitor de documente, ziare, jurnale, mărturii. Poate așa se explică chemarea înspre Cimitirul Eternitatea. Petrec aici ore bune și zile în șir, pășind printre morminte, căutând locuri de veci, restaurând monumente funerare. Îmi caut, cred, trecutul și sap mereu până când, sper, voi da de apă. Până când se vor lumina fragmentele care acum sunt în beznă, până când limbile unora se vor dezlega. Până când Sabrina va crește îndestul de mult ca să-i pot livra o poveste apropiată de ceea ce o fi fost în trecutul părinţilor ei.

        În zilele acelea s-a nimerit să mă viziteze demi-sora mea, împreună cu fiica ei. Ajunseseră în Iași pentru înmormântarea fratelui tatălui său, fapt ce mi-a produs bucurie – mă refer la revederea lor și la momentele în care ne-am jucat toţi patru. Când am rămas doar noi doi, Sabrina mi-a arătat unghiile, pe care voia să i le tai. Cred că la inelarul mâinii stângi m-a atenţionat: „Tati, doale”. Am simţit dincolo de durerea ei, de care mă făcea conștient, o anumită îngăduinţă. Vorbele acelea mi-au rămas în cap. Și, după ce mama a venit să o ia acasă, s-au adunat amintiri și lecturi diverse, toate în jurul relaţiei unor doctori, profesori sau înaintași ai medicinei cu copiii lor. Au tăbărât toate și mi-au dat prilejul să scriu aceste rânduri.

Noţiuni prea puţin cunoscute

        Eu n-am spus, așa cum fiecare copil rostește, tată și mamă. O numisem pe bunica, cea care m-a crescut, „Mama Zonia” și nu-mi amintesc să fi rostit „mama” mamei care mă vizita de două ori pe an la Tecuci. Nici acum, când mi-am cunoscut tatăl, de vreo cinci ani, nu mă adresez cu „tată”, ci cu Victor. Ana și Victor, părinţii care m-au adus în lume, fiecare cu vieţile lor, puţin intersectate cu a mea, din motive pe care nu e vreme aici să le analizez (pentru că încă nu-mi este clară povestea lor...). Dar știu că au spus „tată” cei ai căror părinţi au fost profesorii Chipail și Chifan. Oricâtă preţuire aveam eu pentru ce au reprezentat a­cești chirurgi și profesori, fiii acestora arătau indiferenţă și chiar ostilitate faţă de figurile lor paterne.

În alte împrejurări mi-a fost dat să discut cu doctori și cu profesori care se plângeau de proasta relaţie pe care o aveau cu fiii și fiicele lor. Păreau că nu înţeleg de ce-i tratează cu ostilitate, atâta vreme cât ei „au băgat bani în educaţia lor”. Ce nu băgaseră? Atingeri, atenţie, ascultare. Se miră de ce trec la alte religii, de ce nu sunt interesaţi de prestigiul lor, de ce nu le urmează calea profesională și câte și mai câte.

        Am mai spus-o: a început să mă preocupe ceea ce este în spatele cortinei istoriei medicinei. Cum nutrește viaţa personală pe cea profesională și care a fost dinamica de familie a celor despre care scriem în reviste și jurnale cu factor de impact. Mulţi dintre cei cu funcţii adoră să li se citească CV-ul integral când sunt invitaţi în platourile de televiziune. Își trec și titlurile prezente, dar și pe cele de fost în semnătura de la e-mail și plutesc de fericire când mai primesc vreun carton la nu-știu-ce eveniment ce premiază excelenţa.

Valori complementare

        Este de la sine înţeles că e firesc să ne încânte distincţiile pe care ni le oferă societatea – pentru anume fapte de arme știinţifice. Dar parcă mi se pare mai important să primești de la fiul sau fiica ta un tricou sau o cană inscripţionate cu „Cel mai bun tată”. Sinceritatea, simplitatea și, mai ales, desfășurarea ceremoniei în intimitate fac să fie mai preţioase acele litere lipite pe vasul din ceramică ori pe tricou.

În arhivele Muzeului de Istoria medicinei și ale disciplinei Istoria medicinei, pe care le coordonez, am secţiuni cu diplome, pe care le-am adunat de la diverse surse. Le primesc în cutii de carton, împreună cu obiecte personale, de la familii, clinici sau discipline care nu mai au loc să le depoziteze. Ceea ce a însemnat mărire pentru cei dinainte, pentru unii contemporani e deșeu.

        Preţuiesc scrisorile lui Grigore T. Popa către Florica, în care descopăr pe „tăticu”, și cărţile poștale trimise din America micuţului Grigorel. Sau corespondenţa între Mihail Kernbach și fiica sa. Mi-ar plăcea să citesc mai multe despre copilul Marta, cea „cu suflet de aur”, așa cum îi spunea tatăl, pe care a lăsat-o orfană la 11 ani, părăsind această lume, decât despre „prima femeie chirurg”. Așa cum o numesc toţi iatroistoricii. Ori despre Sofia, fetiţa ei, cu care stătuse trei ore în braţe, într-o pivniţă, când zepelinele invadaseră cerul Capitalei, în Marele Război.

         Dar poate că doar eu îmi doresc să mă strecor în intimitatea lor, unde să le descopăr umanitatea, pe când majoritatea sunt mulţumiţi cu statuile și cu elogiile conjuncturale. Sau, cum spunea scriitorul J.B. Priestley: „Prefer încântarea de pe chipul unuia dintre copiii mei la vederea portului Calais, decât să mi se ofere ocazia să vizitez de unul singur palatele din Beijing”.

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe