Perioada sărbătorilor de iarnă este mereu un prilej de a aduce bucurie copiilor greu încercaţi de soartă, bolnavi sau care provin din medii defavorizate.
Binele însă are nevoie de „aliaţi” 24 de ore din 24, 7 zile din 7. Am discutat cu reprezentanţii a două asociaţii care se străduiesc să aducă puţină alinare celor mici atât în perioada sărbătorilor, cât și în restul anului.
Roxana Dumitru este asistent social în cadrul Asociaţiei P.A.V.E.L., asociaţia părinţilor care au copii bolnavi de cancer. Aceasta desfășoară o serie de proiecte în Institutul Oncologic „Prof. Dr. Alexandru Trestioreanu” din Bucureşti şi în Institutul Clinic Fundeni (secţiile de oncopediatrie și hematologie pediatrică). Povestea Roxanei în cadrul Asociaţiei a început în septembrie 2010: „Am ales să îmi ofer timpul copiilor și părinţilor lor, după ce am trecut prin experienţa diagnosticării cu cancer și prin tot ce a însemnat acest lucru: chimioterapie și radioterapie, operaţie, frică, durere, dar și curaj.
Când, internată fiind, mi-au apărut în faţă un copilaș suferind și mama lui, am știut ce voi face cu viaţa mea, pentru care mă luptasem aprig: îi voi ajuta și pe copii să lupte!”.
Mamă la rândul său, la începuturi, a fost o adevărată provocare să înveţe cum să-i ajute pe copiii și părinţii cu care interacţiona: „Un an întreg am plâns în fiecare seară... îmi spuneam că nu voi mai merge a doua zi. Este tare greu să vezi atâta suferinţă la o mamă și la copilul ei. Când am înţeles că ţine și de mine ca să le fie puţin mai bine, când am înţeles că am resursele necesare pentru a face asta, am devenit partenerul lor de drum și așa am rămas până acum”. Astăzi, provocările pe care le întâmpină sunt de altă natură și ţin mai mult de a găsi soluţii pentru solicitările venite de la părinţi sau de a obţine finanţări și sponsorizări pentru proiectele Asociaţiei.
Îmi doresc să fim sănătoși cu toţii și când nu suntem. Îmi doresc să avem spitale dotate unde să ne tratăm noi și copiii noștri. Să avem cu cine și cu ce să fim trataţi!
În 14 ani de activitate, Roxana Dumitru a adunat numeroase amintiri din interacţiunile cu cei mici. Un moment care i-a rămas în minte a fost acela în care a însoţit un băiat la examen la Facultatea de Drept. Pe perioada internării, tânărul și mama sa au fost susţinuţi de Asociaţie și, deși abia terminase tratamentul pentru leucemie, băiatul a vrut să susţină acest examen: „Acele patru ore cât l-am așteptat au fost unele dintre cele mai frumoase din viaţa mea de asistent social! Acum Alin este avocat! Și scrie poezii!”.
Despre primul proiect la care a participat, interlocutoarea mea își amintește că a fost dedicat copiilor aflaţi la prima internare în spital. Prin intermediul său, aceștia primeau toate lucrurile necesare pe timpul spitalizării: pijama, halat, prosoape și articole de igienă. Iniţiativa există și astăzi, fiind de mare folos mai ales familiilor nevoiașe. Un alt proiect despre care mi-a vorbit, finanţat de United Way Romania, este „Acces la servicii sociale integrate pentru copiii cu cancer”: „Prin acesta am obţinut finanţare pentru o parte din medicamentele, alimentele, articolele de igienă necesare copiilor și părinţilor lor, dar și pentru recreerea copiilor care au terminat tratamentul, ocazie cu care ei se revăd la spectacole sau diverse activităţi în afara spitalului”.
Proiectul ei de suflet, desfășurat chiar în preajma sărbătorilor de iarnă, este blogul de Crăciun al Asociaţiei P.A.V.E.L. L-a iniţiat în urmă cu 12 ani, cu gândul la copiii care sunt internaţi tot anul în spital, dar de Crăciun pleacă acasă. „Am văzut de multe ori copii care nu voiau să plece din spital, pentru că acolo venea Moșul. Știind că mulţi părinţi nu au posibilitatea să le ofere un cadou, am creat acest blog. De la design și până la funcţionare, este în totalitate darul meu pentru copii. Colegii mei colectează scrisorile, le scanează și mi le trimit pentru a le posta”. Scrisorile conţin dorinţele de Crăciun ale copiilor, iar „spiridușii-cititori” sunt încurajaţi să contribuie la îndeplinirea lor.
În paralel cu această iniţiativă, membrii asociaţiei pregătesc, anual, de Moș Nicolae și de Crăciun cadouri pentru copiii internaţi. Zile precum 1 iunie sau începerea anului școlar sunt în aceeași măsură ocazii de-a le aduce bucurie, oferindu-le daruri sau organizându-le serbări: „Noi suntem zi de zi cu ei, oferim servicii diversificate la patul copilului, dar și prin Centrul de servicii și resurse al Asociaţiei, unde avem angajaţi profesioniști în asistenţă socială, psihologie, art-terapie, profesori. Și să vă spun un secret: în nicio zi, niciunui specialist de la P.A.V.E.L nu îi lipsește din buzunar o jucărie. Această jucărie poate aduce rapid un zâmbet unui copil care plânge”.
Tot pentru cei mici a fost înfiinţată și o cameră de relaxare, un spaţiu multisenzorial controlat: „Aici intervin psihologii noștri, Luminiţa și Mariana. Ele sunt zilnic în secţie și oferă suport emoţional și psihologic. Boala oncologică necesită prezenţa zilnică a unui psiholog alături de copii și de părinţi, pentru că ea produce traume mari. Fiecare zi de tratament este o cărămidă pusă la temelia vindecării, iar noi, ceilalţi, suntem lângă ei. Le suntem parteneri de încredere și îi ajutăm să nu își piardă speranţa”.
La final am vrut să aflu de la interlocutoarea mea care sunt speranţele ei pentru viitor, iar gândurile sale s-au îndreptat tot spre cei mici: „Speranţa mea este și va rămâne dorinţa depistării precoce a cancerului la copii, aceasta fiind, în multe cazuri, condiţia esenţială pentru vindecare. Ar fi nevoie de un efort comun (...) pentru instruirea medicilor de familie. Ei sunt primii care pot recunoaște anumite semne și pot îndruma părinţii spre un control de specialitate. Finanţarea de către Stat a programelor de prevenţie este și ea importantă”.
Asistent social de profesie, Raluca Tănase-Smuc este președinta Asociaţiei de Medicină pentru Sănătate Publică (AMSP) și cofondatoare a magazinului de caritate „La Taica Lazăr” din București, alături de soţul ei, părintele Daniel Smuc. Împreună, cei doi încearcă să le facă viaţa mai frumoasă atât pacienţilor pediatrici din Spitalul Clinic de Urgenţă pentru Copii „Marie Skłodowska Curie” și din alte unităţi sanitare, cât și copiilor din comunităţi.
Implicarea Ralucăi Tănase-Smuc în activităţile de voluntariat a început în urmă cu mai bine de 20 de ani, la spitalul amintit: „Am fost un pacient al spitalului la vârsta de 14 ani. Cât am fost internată am cunoscut o măicuţă venită din Scoţia, de la Ordinul Sisters of Mercy. Ajunsese în România la începutul anilor ’90 și se ocupa de copiii abandonaţi în spitale. Pornind de la faptul că aceasta avea nevoie de voluntari pentru proiectele sale, am rămas și eu voluntar”.
După moartea măicuţei, în anul 2011, Raluca a ales să-i continue munca. Astfel, pe cont propriu, a pus bazele programului „Voluntari în spitale”, iar începutul nu a fost deloc ușor: „Nu am avut nimic. Am putut doar să cumpăr culori, planșe de colorat și le-am dus în secţii. Ulterior, am înfiinţat două săli de joacă în Spitalul «Marie Curie», și chiar un minicinematograf. Aveam peste 100 de voluntari care lucrau zilnic în spital”. Unii dintre ei activau în cele două săli de joacă, în timp ce alţii, mai în vârstă și mai experimentaţi, mergeau în secţii sau organizau activităţi de terapie ocupaţională pentru copiii cu dizabilităţi din Centrul de Recuperare de la „Marie Curie”: „Numai din 2011 și până în pandemie am ajutat peste 100.000 de copii. Am avut și proiectul «Alături de mamele internate în spital». Într-un spaţiu special amenajat, veneau psihologi care vorbeau cu acestea. Tot acolo organizam și diverse activităţi pentru ele”.
Un alt proiect pe care l-a iniţiat în unitatea sanitară este „Cinema în spital”. În cadrul său, voluntarii se deghizau în personaje din desene animate, adunau copiii din secţii care erau deplasabili și îi duceau în unul din spaţiile de joacă pentru a se uita la desene animate. Iar în loc de „bilete la cinema”, cei mici primeau o jucărie de pluș. Proiectul a fost sistat în pandemie, însă acest lucru nu a împiedicat-o să-și continue seria de fapte bune în spital: „Mi-a venit ideea să pun în pungi sterile cărţi de colorat, culori, integrame pentru mame, și acele pachete erau distribuite pe secţii. Pe acestea le ducem în continuare acolo, periodic. Între timp, am vorbit și cu alte spitale să le ducem astfel de pachete”.
În paralel, în perioada Crăciunului, prin magazinul „La Taica Lazăr”, alături de soţul ei, interlocutoarea mea a pus bazele campaniei „Copii, ghete și șosete”. Proiectul se desfășoară deja din 2019 și a pornit de la vizitarea unei comunităţi din Călărași. „Odată ajunsă acolo, am încercat să-mi dau seama de ce ar avea nevoie copiii. Am văzut că unii erau încălţaţi mai modest și am zis că o să-i încalţ pe toţi. Așadar, am pornit de la această comunitate și ne-am dus către copiii din spitale – care erau oricum pe listă –, către cei de la școlile din zona rurală, din centre, din parohii și chiar din școli speciale. Am ajuns în Dâmboviţa, Vaslui, Buzău, Teleorman, Rădăuţi etc.”. Fiecare pachet pe care cei mici îl primesc conţine o pereche de ghete, trei perechi de șosete și alte obiecte pe care oamenii vor să le pună în cutii. Numai anul acesta au fost făcute 798 de pachete.
Activităţile de donare au însă un caracter permanent la „Taica Lazăr”. O dată pe săptămână, Raluca și Daniel Smuc sortează lucruri pe care le trimit către alte asociaţii, iar eforturile nu se opresc aici. „Binele se poate face sub multe forme. Noi avem un motto: «Binele ne face bine». Am dus lucruri în zone inundate, am ajutat și atunci când au fost cutremure în Siria, am ajutat și cu Ucraina. Ajutăm acolo unde este nevoie. Însă nu am fi reușit fără sprijinul oamenilor care ne-au ajutat și ne-au susţinut”, a conchis tânăra.
Magazinul „La Taica Lazăr” a fost deschis din nevoia de a aduna bani pentru activităţile pe care Raluca Tănase-Smuc le desfășura în Spitalul „Marie Curie”. Povestea fondării lui este legată, cumva, tot de măicuţa pe care a cunoscut-o la 14 ani și care i-a povestit de magazinele de caritate din Anglia și Scoţia: „După moartea acesteia, una din măicuţele din ordinul ei m-a invitat la ele, în Scoţia. Acolo m-au dus să văd și aceste magazine și mi-au zis că poate într-o zi voi deschide și eu unul. Câţiva ani mai târziu am reușit. Ieri (duminică, 15 decembrie - n.red.) am aniversat 7 ani de «La Taica Lazăr». Din acești ani, au fost câţiva în care a trebuit să îi învăţăm pe oameni cum și ce să doneze. Și noi a trebuit să învăţăm unele lucruri”.
După șapte ani de «Taica Lazăr» suntem mai bogaţi cu câteva mii de oameni pe care îi cunoaștem și care ne-au fost alături și mii de copii pe care încercăm să-i ajutăm într-o formă continuă. De aici încolo vom vedea ce urmează...
Aproximativ 80% din obiectele care ajung la magazin sunt împachetate și date mai departe către asociaţii sau dăruite direct unor beneficiari. Lucrurile care sunt păstrate sunt scoase la vânzare la preţuri modice. Banii strânși sunt folosiţi pentru a plăti chiria și utilităţile magazinului, dar și pentru a cumpăra obiecte pentru acţiuni caritabile. „Ne place să spunem că magazinul nostru e un hub comunitar. Am și voluntari care vin să ne ajute. Suntem ca o familie aici”, mi-a mărturisit interlocutoarea mea.
Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.
Da, sunt de acord Aflați mai multe