Respice post te! Hominem te esse memento! Memento mori!”

Dintotdeauna, încercarea de a defini natura precisă a conceptelor de timp sacru și timp profan a fost o preocupare nu numai în teologie, ci și în filosofie – prin metafizica religioasă –, în știinţe, precum istoria, psihologia și psihanaliza, în neuroștiinţe, dar și o preocupare importantă a tuturor domeniilor artistice.

Artele vizuale au tratat aceste paradigme încă din perioada timpurie a Renașterii, începând cu secolul al XIV-lea, dacă privim spre opera artistului Nicolas Poussin – „Et in Arcadia ego” sau a pictorului Hieronymus Bosch – „Judecata de Apoi”.

Artele contemporane oferă un discurs complex în care pictura, instalaţiile sau artele video redau diferite forme pe care le pot îngloba timpul, memoria și percepţia. Artiști precum Bill Viola ori Christian Boltanski readuc în prim-plan discuţia despre natura timpului.

Timpul, ca și spaţiul, nu este nici omogen, nici liniar. Încercarea de a defini sacrul și profanul a fost o provocare pe care mulţi teoreticieni și filosofi au dezbătut-o.

Așa cum nota Eugen Simion: „Aria sacrului este practic infinită și tot ce există, absolut totul, indică un fond de sacralitate și intră într-un scenariu mitico-ritualic*”.

În viziunea lui Mircea Eliade, sacralitatea timpului sau spaţiului este dată de mitul cosmogonic ce o consacră, această zonă devenind un „punct central” care concentrează Realitatea și prin care se poate ajunge la adevărata Realitate.

În „Divina Comedie” a lui Dante, timpul dobândește o dimensiune cosmică, ezoterică, unde, prin cercurile iadului, timpul petrecut în Purgatoriu și în Paradis creează o punte cu sistemul cosmologic al vremurilor sale.

Poetul îmbină sistemul cosmologic Ptolemaic cu etica aristotelică și dogma creștină. Atingerea și necesitatea fericirii idilice, atemporale, le regăsim și în opera lui Poussin.

Pictorul s-a referit la Moarte, asociind celebra temă preferată de veneţienii secolului al XVI-lea – memento mori, amintindu-i privitorului că moartea există chiar și în fericita utopie a Arcadiei.

Citiți și: Omagiu emoționant