Newsflash
Cultură

Testosteron Rex și ce definește sexul în secolul vitezei

de Dr. Roxana Dumitriu-Stan - ian. 4 2018
Testosteron Rex și ce definește sexul în secolul vitezei

În domeniul cărților de știință, 2017 a fost un an bogat. Acum, la sfârșit de decembrie, este momentul să privim în urmă și să evidențiem câteva dintre aparițiile editoriale importante din lumea științei popularizate. De la compoziția gazelor atmosferice, viața pe o stație spațială, studiile clinice și manipularea datelor în favoarea anumitor producători de medicamente, până la utilizarea abuzivă a antibioticelor în agricultură, subiectele celor mai citite cărți de știință din anul care se apropie de sfârșit acoperă o paletă foarte variată de subiecte, care mai de care mai interesant.

 

 

Leonardo, într-o nouă perspectivă

 

     The New York Times a făcut un top al celor mai vândute cărți de știință. Pe primul loc se situează cartea lui Walter Isaacson, Leonardo Da Vinci. Tema principală, biografia ilustrului Da Vinci, deși a mai fost abordată, este prezentată într-un stil aparte. Autorul încearcă să refacă istoria, urmărind toate indiciile găsite printr-o documentare istorică riguroasă. Scopul este de a-l prezenta pe Leonardo așa cum poate puțini au făcut-o: uman și profund. Acesta își petrecea mare parte a timpului într-o cameră obscură de disecție; era vegetarian, cumpăra păsări doar pentru a le reda libertatea. Isaacson (profesor de istorie la Universitatea Tulane) disecă fiecare informație cunoscută, dezvăluind cititorilor detalii necunoscute și surprinzătoare despre viața acestuia.
     „Mona Lisa” sau „Ultima cină” sunt picturi complexe, care dezvăluie o perspectivă cu totul aparte asupra lumii. Studiul umbrelor, geometria de perspectivă, manipularea anumitor elemente vizuale care compensează distorsiunile vizuale în momentul în care o persoană schimbă unghiul din care privește un tablou sunt doar câteva din tehnicile utilizate de artist.
     O bază importantă a structurii narațiunii este reprezentată de studierea în detaliu a manuscriselor lui Da Vinci. Există unele neconcordanțe între scrierile acestuia și ce cunoaștem astăzi – subiect de dezbatere pentru marii istorici. Noua sa operă descoperită, „Salvator Mundi” (recent vândută la o licitație pentru suma de 450 de milioane de dolari), este contestată de anumiți experți, care consideră că aceasta nu ar aparține marelui pictor. În povestea creionată de Isaacson este expus întregul proces tehnic al analizei operei de artă. Este un subiect îndrăzneț, prezentat într-o manieră didactică și extrem de lucidă. Acest stil riguros conferă cărții acel caracter de „mozaic”, dezvăluind treptat, procesul.

 

Pentru cei grăbiți

 

     Pe locul al doilea între cele mai vândute cărții din domeniul științei, cotidianul american plasează Astrophysics for people in a hurry. Cartea este semnată de Neil deGrasse Tyson și a fost câștigătoarea premiului Goodreads Choice Awards 2017. Cartea este bine structurată, fiecare capitol abordând un subiect fundamental, precum originea Universului, formarea și distribuția elementelor, spectrul electromagnetic, materia întunecată, spațiul și energia interplanetară.
     În stilul său conversațional caracteristic, autorul explică pe înțelesul tuturor concepte complexe. Unul din capitole este dedicat planetelor care nu orbitează în jurul Soarelui, sunt menționate informațiile cunoscute la momentul actual. Autorul menționează elementele Pământului care sunt vizibile din spațiu. Pentru a fi o lectură pe înțelesul tuturor, acesta face comparații ale elementelor de astronomie cu obiecte casnice. Ultimul capitol, „Perspectiva cosmică”, se referă la conștientizarea locului pe care îl ocupăm în Univers.

 

Viața de astronaut

 

     Endurance – A year in space. A lifetime discovery completează podiumul NYT. Scott Kelly, fost astronaut american, scrie despre motivațiile sale în alegerea acestei cariere. Viața pe o stație spațială internațională nu este ușoară, autorul fiind nevoit să conviețuiască cu alți astronauți. Momentele grele, când au avut de a face cu defecțiuni tehnice, sau așteptarea aprovizionării navei au fost decisive pentru evoluția sa.
     Sinceritatea și umorul său captivează cititorul. Dincolo de detaliile tehnice și administrative descrise, această carte este o biografie, ce poate fi luată drept exemplu de viață pentru cei care o lecturează.

 

Homo sapiens și rețele de cooperare

 

     Yuval Noah Harari, istoric israelian, profesor la Universitatea ebraică din Ierusalim, autorul unor bestselleruri internaționale, a publicat anul acesta Sapiens. Scurtă istorie a omenirii (Sapiens. A brief history of humankind). O variantă inițială a fost publicată în 2011, în Israel. Cartea a devenit un titlu de referință pe plan internațional, fiind tradusă în peste 40 de limbi. Sunt descrise începuturile speciei noastre și evoluția de-a lungul anilor. Subiectul este abordat atât din punct de vedere științific, cât și istoric. Astfel, se scrie despre marile probleme ale lumii moderne, istoria civilizației, iar faptele prezentate contrazic mituri. Autorul evidențiază trei etape istorice importante în evoluția umanității: revoluția cognitivă, revoluția agricolă, unificarea umanității și în prezent revoluția științifică (în plină desfășurare). Revoluția cognitivă a schimbat gândirea strămoșilor noștri și modul lor de relaționare. Este menționată și o anumită mutație la nivel neuronal, care a făcut posibilă comunicarea. Astfel, oamenii au început să formeze grupuri. S-au dezvoltat relațiile interpersonale, au apărut uneltele, armele de vânătoare. Societățile agrare au fost întemeiate în jurul anului 9.000 î.H. în Levant, America de Sud, China și probabil sudul Indiei. Oamenii, obișnuiți să vâneze, de-acum au început să se organizeze în jurul fermelor. Autorul consideră această etapă un adevărat succes în procesul de evoluție al umanității.
     Revoluția agricolă este un moment important pentru evoluția Homo sapiens. Agricultura a permis dezvoltarea rapidă a populațiilor. În jurul anului 1.000 î.H., înainte de această revoluție, existau aproximativ cinci-opt milioane de vânători nomazi. Apoi, până în secolul I î.H., numărul acestora a scăzut la două milioane. În schimb, numărul de agricultori a crescut semnificativ, la aproximativ 250 de milioane. Totuși, discrepanța dintre succesul individual și suferința personală este o lecție importantă învățată după revoluția agricolă.
     Între vânătorii-culegătorii nomazi și agricultori existau diferențe evidente. În timp ce primii ignorau ce va să vină, trăind de la o zi la alta, agricultorii își imaginau viitorul. Această capacitate de a călători în timp este demonstrată prin prezența unor picturi descoperite în peșterile Chauvet, Lascaux și Altamira.
     Un alt subiect abordat în această carte este evoluția religiilor, apariția banilor și a economiei de piață. Harari argumentează că doar Homo sapiens poate domina lumea, pentru că este singurul capabil să interrelaționeze, să formeze grupuri numeroase. Acum 100.000 de ani, existau pe Pământ cel puțin șase specii de oameni; în prezent, a rămas doar Homo sapiens. Datorită capacităților uimitoare ale acestei specii, celelalte au dispărut. Sistemele de cooperare – religiile, structurile politice, instituțiile legale – existente în prezent își au baza în capacitatea cognitivă particulară a lui Homo sapiens. De asemenea, autorul consideră că banii sunt un adevărat sistem „de încredere mutuală” și că sistemele politice și economice sunt asemănătoare religiilor.
     Existau adevărate „rețele de cooperare în masă”, precum cele din Egipt sau din Imperiul Roman. Deseori, cooperarea nu era una voluntară: țăranii erau nevoiți să plătească biruri, iar sclavii erau nevoiți să trudească pentru construirea impresionantelor clădiri romane. Ordinea socială este descrisă de Hammurabi (rege babilonian – în 1776 î.H., Babilonul era cel mai mare oraș din lume). Acesta afirma că ordinea socială babiloniană își avea originea în principii universale și eterne ale justiției, dictate de zei.
     Apreciată la nivel internațional, cartea a fost apreciată și de personalități politice. Barack Obama afirma că este o lectură „interesantă și provocatoare”, „ne ajută să înțelegem de cât de puțin timp suntem pe acest pământ, de cât de puțin timp există lucruri ca agricultura sau știința”.

 

Modificările stilului de viață în Alzheimer

 

     The end of Alzheimerʼs - the first program to prevent and reverse cognitive decline, de Dale E. Bredesen, descrie 36 de factori metabolici posibili declanșatori ai bolii. Protocolul propune reechilibrarea acestora prin modificarea stilului de viață, administrarea de vitamină B12, eliminarea glutenului din dietă, îmbunătățirea igienei orale. Expunerea doctorului Bredesen redă speranță pacienților, boala fiind altfel incurabilă. Cartea se bazează pe o serie de studii efectuate de medic, ale căror ipoteze susțin că Alzheimer nu e o singură condiție, ci trei tipuri de circumstanțe patologice – diferite dezechilibre (tipurile I și II) sau expunere la substanțe toxice, mercur, de exemplu (tipul III). Medicul a adus în atenția publicului larg noi etiologii posibile ale acestei boli. Concepția sa despre boala Alzheimer este total diferită față de cea clasică (timp de secole, majoritatea experților au incriminat acumularea de amiloid). În cazul acumulării cerebrale de beta-amiloid sunt distruse sinapsele neuronale. În schimb, Dale Bredesen consideră că amiloidul se produce după ce există deja un proces patologic la nivel cerebral. Acumularea de amiloid ar fi, conform teoriei sale, doar un mecanism protector. Astfel, ținta terapeutică ar trebui să fie prevenția afectării cerebrale sau remisiunea acesteia.
     Pentru a ne proteja creierul, susține autorul, trebuie să înlăturăm stresul, să facem mai multă mișcare și să urmăm o dietă sănătoasă. În programul său, fiecare pacient urmează un regim personalizat. Inițial, sunt efectuate teste pentru a depista eventualele procese inflamatorii, statusul hormonal, nivelurile de vitamine și depistarea eventualelor substanțe toxice. Scopul este de a opri declinul cognitiv prin corectarea eventualelor dezechilibre ale organismului. „Găurile din acoperiș”, cum le numește medicul, trebuie reparate prin intermediul acestor intervenții non-farmacologice. În momentul de față, peste o mie de persoane sunt înrolate în acest program, iar aproximativ 150 dintre acestea sunt urmărite strict. Pentru implementarea programului au fost instruiți 450 de medici din șapte țări și de pe tot teritoriul SUA. Rezultatele sunt însă pozitive. Din primii zece pacienți incluși, nouă au prezentat o îmbunătățire semnificativă în decurs de trei-șase luni. De atunci, alte sute au prezentat îmbunătățiri.

 

Ce definește genul?

 

     O importantă apariție editorială a anului 2017 a fost și câștigătoarea premiului pentru cărți de știință al The Royal Society Testosterone Rex: unmaking the myths of our gendered minds. Autoarea, Cordelia Fine, psiholog, subliniază că sexul, hormonii, cultura și evoluția sunt elemente care împreună contribuie la dinamica genurilor. Sunt abordate subiecte controversate, cum ar fi dezbaterile despre identitatea sexuală. Inegalitatea dintre sexe are un substrat natural, nu cultural și nu hormonii determină genul unei persoane. Teoria conform căreia „suntem ce hormoni secretăm” este contrazisă. Dacă aceasta ar fi adevărată, eforturile pentru a înceta dominația masculină ar fi inutile. Un exemplu dat de autoare este cel al cercetărilor biologului Angus Bateman. În anii ’40, acesta a condus o serie de experimente pe musculițele de oțet. Se pare că ar fi existat o competiție între masculi pentru femele. Ipoteza ar fi că depunerea ouălor este o activitate în care se implică atât fizic, cât și emoțional, comparativ cu producerea spermei. Astfel, pentru a crește fertilitatea, femelele trebuie să fie preventive și selective, în timp ce masculii sunt poligami și competitivi. Astfel, femelele ar fi domestice și monogame. Deși această ipoteză pare plauzibilă, experimentele lui Bateman au fost contestate, din cauza designului și pentru excluderea anumitor date care arătau că atât femelele, cât și masculii se înmulțeau mai mult atunci când nu aveau partener.
     Cartea se bazează pe dovezi științifice certe. După ce o citești, orice ipoteză că hormonii ar exercita un simplu răspuns dependent de doză care influențează comportamentul este contrazisă. Doar testosteronul se pare că ar avea o relație strânsă cu structurile de relaționare, făcând parte dintr-un complex sistem biocultural. În plus, se pare că și organele genitale ar face parte dintr-un complex sistem cultural. Cornelia Fine susține că organele genitale și socializarea reprezintă cel mai clar sistem prin care sexul „biologic” influențează creierul uman. Dacă ești femeie sau bărbat, acest statut nu te va transforma într-un model social masculin sau feminin.
     Noile studii anulează vechile mituri cu privire la diferențele dintre cele două sexe. Cercetătorii de la Universitatea Take din Illinois au demonstrat că nivelul testosteronului variază în funcție de circumstanțele în care persoana respectivă se află. Astfel, evenimentele sociale pot influența gonadele. Studii efectuate pe sportivi de performanță din Dublin arată că mulți atleți au niveluri scăzute de testosteron. Concluzia cărții este că nu hormonii și genetica definitivează genurile, ci normele culturale și sociale.

 

Manipularea studiilor clinice

 

     Un alt titlu apreciat este Rigor Mortis, de Richard Harris, fost jurnalist de știință la National Public Radio. Ideea de a scrie această carte a pornit de a următorul titlu al unui articol lecturat de autor: „Cum cercetătorii creează tratamente inutile, spulberând speranța pacienților și cheltuind miliarde de dolari”. Acesta estimează că aproximativ 30 de miliarde de dolari sunt cheltuite pentru cercetare. De aici, se poate trage concluzia că această sumă ar fi mult prea mare și ar reprezenta o adevărată risipă. Există un adevărat amalgam de informații bazate pe studii, dar și o criză în cercetare, unde granturile sunt acordate pe baza noutății informației, determinând o ultracompetiție: „publică acum, corectează mai târziu”. Astfel, există riscul să apară anumite greșeli. În plus, competiția dezavantajează universitarii care fac schimb de informații cu alți cercetători. Schimbul de informații este esențial pentru a asigura reproductibilitatea studiilor, dar pentru aceștia poate însemna și ajutarea rivalilor. Din acest motiv, al lipsei de comunicare, există o așa-numită „criză a reproductibilității” studiilor. Un alt motiv al acestei crize poate fi și manipularea rezultatelor de către cercetători. Tehnicile prin care se realizează această manipulare sunt HARKing (hypothesising after the results are known – înaintarea de ipoteze înainte de a cunoaște rezultatele), analize statistice „creative”, alegerea unor tipuri particulare de pacienți, prea puțini subiecți și o extrapolare exagerată cu studiile efectuate pe animale.
     Problemele apar în studiile pentru descoperirea de noi medicamente. Aici intervine și marketingul, unde tentația efectuării unor studii „de succes” cu recompense pe măsură este foarte mare. Un număr mare de medicamente sunt un eșec deoarece studiile clinice nu corespund situației reale. Pentru conștientizarea problemei, a fost implementată campania ALLTrials, care a încurajat divulgarea tuturor acestor probleme.
     În definitiv, cartea nu este doar despre probleme: autorul oferă soluții și schimbări concrete care pot fi făcute pentru a crește calitatea studiilor efectuate. În momentul în care cercetătorii vor recunoaște problemele studiilor efectuate, beneficiul atât pentru medici, cât și pentru pacienți va fi enorm.

 

Iulius Cezar și dioxidul de carbon

 

     Caesar’s last breath: the epic story of the air around us este o altă apariție a anului 2017 apreciată de publicul larg. Scrisă de Sam Kean, cartea este o poveste a gazelor atmosferice care înconjoară Pământul. Totul a început în anul 1764, când fizicianul scoțian Joseph Black a fost primul care a izolat un gaz pur: dioxidul de carbon. După momentul istoric, acesta și-a propus să demonstreze că acest gaz este expirat de oameni. Astfel, a plasat o soluție diluată de hidroxid de calciu în interiorul unei conducte de aerisire de la o biserică. Când această soluție este expusă la dioxidul de carbon, produce un precipitat alb de carbonat de calciu. Autorul trece în revistă întreaga istorie a celor mai importante personalități implicate în descoperirea acestor gaze.
     Ultima suflare a lui Cezar – în momentul în care a fost înjunghiat în senat – probabil a conținut aproximativ un litru de aer format din milioane de molecule. În același timp, un litru de aer reprezintă 0,000000000000000000001% din tot aerul de pe Pământ. Având în vedere aceste cifre, autorul face o comparație: o particulă din aerul aflat în plămânii lui Cezar acum mai mult de două mii de ani se poate afla în următoarea ta suflare. Stilul alert, deschis al narațiunii menține atenția cititorilor.
     Marcus du Sautoy, în The great unknown: seven journeys to the frontiers of science, își propune să răspundă la câteva întrebări științifice care în prezent nu au niciun răspuns, dar în teorie pot fi explicate. Este o carte care fascinează prin subiectul abordat – misterele lumii. Spațiul gol nu există, particulele se comportă uneori ca energie pură, sunt doar câteva din misterele descrise de omul de știință. Mecanica cuantică sau teoria haosului sunt subiecte care nu sunt înțelese în totalitate de nimeni. Deconstrucția universului și determinarea dimensiunii universului nu sunt posibile. Infinitul, odată considerat neînțeles, devine un subiect interesant. Spre final, autorul revine la specialitatea sa, matematica, evidențiind faptul că multe teoreme sau arii întregi ale acestui domeniu au rămas neînțelese.

 

Abuzul de antibiotice și agricultura

 

     Big chicken: the incredible story of how antibiotics created modern agriculture and changed the way the world eats, de Maryn McKenna, este o adevărată cronică a evoluției rezistenței la antibiotice legate direct de puiul care poate fi găsit în comerț. Autoarea a urmărit istoria apariției Staphylococcus aureus meticilinorezistent în primele sale cărți. În cea de față sunt prezentate multiple specii bacteriene și se arată cititorilor cum fermele industriale de pui au utilizat abuziv antibioticele. Acest fenomen s-a întâmplat timp de zeci de ani, dând naștere la bacterii rezistente la antibiotice, alături de noile generații de pui. Aceste ferme au servit drept model pentru industrializare. În anii ’40 au fost descoperite pentru prima dată antibioticele care stimulează creșterea și au fost comercializate drept „medicamente-minune”. Autoarea face legătura dintre această răspândire și cazurile de îmbolnăviri în masă, cazuri grave, uneori fiind vorba chiar de sepsis.
     Este prezentat programul francez Label Rouge, care promovează creșterea lentă a puilor, fără antibiotice, creșterea igienizării fermelor și schimbarea dietei animalelor. De asemenea, se recomandă vaccinarea păsărilor pentru a preveni îmbolnăvirile. În 2013, CDC a anunțat intrarea în era postantibiotice, iar în februarie, Organizația mondială a sănătății a publicat patogenii prioritari pentru investigații și descoperirea tratamentelor.
     Domeniul deficitar al cărții este lipsa unei discuții asupra reducerii utilizării de antibiotice în agricultură, care poate să nu fie suficientă pentru a scădea infecțiile rezistente la antibiotice la om. În timp ce utilizarea de antibiotice în cadrul fermelor avicole este acum redusă, nu se întâmplă aceleași lucruri în cazul crescătorilor de porcine sau ovine. Carnea de pui este cel mai consumat tip de carne în SUA.
     Ce mâncăm contează foarte mult, atât pentru noi, cât și pentru mediu – dar și pentru generațiile viitoare. Prin cartea sa, autoarea subliniază problemele din acest domeniu. Utilizarea abuzivă a antibioticelor reprezintă un fenomen mondial, care trebuie stopat pentru a preveni îmbolnăvirile. A fost declarată cea mai bună carte de știință din 2017 de Amazon, Smithsonian, Science News și a primit distincțiile Essential Science Read de la Wired și Best Food Book de la Atlanta Journal-Constitution.

 

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe