Autentificare
Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta
Căutare:
Căutare:
Acasă  »  LIFESTYLE  »  Cultură

Simboluri eminesciene

Viața Medicală
Dumitru ŞERBAN marţi, 25 iunie 2013

Rubrica Medic-Medicină-Cultură găzduieşte, de data aceasta, câteva repere din viaţa şi activitatea lui Mihai Eminescu. Sunt prezentate aici două adevărate embleme eminesciene ieşene: Muzeul „Eminescu“ şi Teiul poetului.

În Iaşi, la două minute de mers pe jos de Universitatea „Alexandru Ioan Cuza“, în inima Parcului Copou, se află Muzeul „Mihai Eminescu“. Clădirea a fost construită într-un timp record, de doar şase luni, fiind deschisă publicului vizitator în anul 1989, atunci când s-au împlinit o sută de ani de la moartea poetului. Un alt reper în Parcul Copou din Iaşi îl constituie Teiul lui Eminescu, denumit şi „copacul îndrăgostiţilor“, în apropierea căruia poetul îşi găsea adesea inspiraţia. La 24 de ani de la deschiderea punctului muzeal, am invitat-o la dialog pe Corina Negură, responsabil al obiectivului cultural.

 

   – Care este povestea acestei clădiri?
   Mihai Eminescu a trăit în Iaşi, dar, spre deosebire de alţi scriitori, nu a avut o casă a lui, în care să fie amenajat un muzeu. A locuit cu chirie, a fost găzduit de prietenii săi ieşeni şi noi spunem că Iaşiul şi spaţiul ieşean au însemnat foarte mult pentru viaţa lui Eminescu omul, dar şi pentru creatorul, artistul Eminescu. Mai ales prima perioadă, cea care a început cu anul 1874, care a durat trei ani, a contat foarte mult pentru creaţia eminesciană, dar şi pentru viaţa sa personală. Aici se afla poetesa Veronica Micle, pe care o cunoscuse deja la Viena. Aici l-a cunoscut pe Ion Creangă, aici avea foarte mulţi prieteni dragi, care îl iubeau, îl admirau, îl stimau. Aici s-a simţit bine, aici a fost fericit. Proiecte pentru un Muzeu „Mihai Eminescu“ în Iaşi existau din perioada interbelică. Marii oameni de cultură din timpul acela ar fi dorit ca în Iaşi să existe măcar un punctMuzeul "Mihai Eminescu" omagial Eminescu. Nu s-a realizat atunci, dar în anul 1989, când s-au împlinit chiar o sută de ani de la moartea sa, acest proiect a luat fiinţă. În numai şase luni s-a realizat totul, a fost o concentrare de forţe şi un val de patriotism şi de iubire de lirica eminesciană şi, totodată, de mândrie că Eminescu a trecut pe aici. Iată deci o poveste frumoasă.
   – În inima Parcului Copou.
   Da, este vorba despre grădina publică de pe la 1800 şi ceva, în apropierea teiului care astăzi poartă numele poetului. Un copac din vechiul codru care altădată acoperea tot dealul Copoului, cu vârsta estimată de specialişti de la Grădina Botanică, care l-au şi declarat monument al naturii, între 250 şi 300 de ani. Iată câte lucruri sunt parte din această poveste emoţionantă. Un copac care chiar nu a vrut să moară, pentru că a fost la un moment dat lovit de un trăsnet, s-a uscat, a fost îngrijit, iar din trunchiul vechi s-a născut unul nou, pe care îl admirăm şi care înfloreşte în fiecare an, după cum spune domnul Mandache-Leocov, fost director al Grădinii Botanice ieşene.
   – Clădirea este construită într-un stil aparte?
   Este o operă de arhitectură, chiar studiată, analizată de studenţi. Este potrivită pentru un templu eminescian şi planurile acestei incinte aparţin arhitectului ieşean Virgil Onofrei. El a ţinut ca această clădire să i se potrivească lui Eminescu, personalităţii şi complexităţii operei sale, şi a reuşit într-adevăr o operă de artă grandioasă, cu deschidere maximă, somptuoasă, luminoasă, cu o îmbinare de stiluri şi cu multe trimiteri spre lirica eminesciană.
   – La ce vă referiţi?
   Sala de la intrare, pe care chiar arhitectul a numit-o Sala Zodiac, este, după cum se poate vedea, o reflectare terestră a astralului prin cupola pe care o avem sus. Sus cer, jos cer, şi Eminescu – undeva între. Este conectat la terestru şi astral. Concret, se face referire la marile teme ale poeziei sale cosmogonice, avem multe arcuri de boltă, stol de păsări, punte de trecere dintre viaţă şi moarte, dintre cer şi pământ, aspiraţia spre infinit, spre necunoscut. Arhitectul nu a lăsat nimic la voia întâmplării, prin această îmbinare de stiluri, de modern şi folclor, sunt evident trimiteri spre lirica eminesciană şi personalitatea lui Mihai Eminescu. Chiar în sala de la intrare vă primeşte o statuie impozantă reprezentându-l pe poet, ca un fel de altar.
   – Vorbiţi-ne şi despre exponatele din incinta muzeului.
   – Din 1989 şi până astăzi, exponatele noastre s-au înmulţit şi diversificat. Muzeul are obiecte structurate pe două coordonate: importanţa Iaşiului în viaţa lui Mihai Eminescu şi importanţa lui în spaţiul cultural românesc. Există mai multe segmente expoziţionale. Traducerile din opera eminesciană, în prima sală, pentru a ne asigura că toată lumea ştie că locul lui Mihai Eminescu este în galeria marilor personalităţi ale umanităţii. Avem, de asemenea, o colecţie de ilustrate din Iaşiul vechi, oraş pe care poetul l-a iubit. Distinctivă este şi colecţia de artă plastică foarte bogată, care poartă semnături ale marilor noştri artişti, pictori, sculptori, graficieni, toate în legătură cu opera eminesciană – Costache Agafiţei, Traian Mocanu, Mircea Ispir, Eugen Ştefan Bouşcă, Iulia Hălăucescu, Dan Hatmanu, Ion Neagoe, Adrian Podoleanu, Ligia Macovei, Done Stan.
   – Aveţi şi ediţii ale operei lui Eminescu?
   – Avem o colecţie importantă de ediţii Eminescu, începând cu notabila ediţie Maiorescu, cea tipărită la editura Socec din Bucureşti, în anul 1884. Acestea sunt ediţii foarte valoroase, foarte rare, pe care le arătăm publicului nostru, mai ales celui tânăr, ca să vadă cu ochii proprii şi să aprecieze cât de importantă rămâne această operă pentru noi, românii, pentru spaţiul cultural românesc. Evident, este şi ediţia operelor complete, apărută la Editura Academiei Române, în cele şaptesprezece volume, impresionante, masive.
   – Dar manuscrisele poetului?
   Un segment expoziţional foarte important este integralitatea manuscriselor eminesciene. Pe la 1977–1978, munca de aducere de la Bucureşti a microfilmelor manuscriselor eminesciene a fost dusă la bun sfârşit de specialişti de la Ipoteşti şi Iaşi. Manuscrisele Eminescu sunt în integralitatea lor la Biblioteca Academiei Române din 1902, când au fost predate acolo de Titu Maiorescu, dar marele filosof Constantin Noica, într-oBustul şi Teiul lui Mihai Eminescu, repere în Parcul Copouconferinţă la Casa Pogor, a sugerat ca aceste manuscrise să fie fotocopiate şi dispersate în mai multe locuri din ţară, pentru ca publicul să le poată vedea. Toată lumea poate să vadă cum scria, cum lucra pe text mai ales, cât de nemulţumit era de variantele pe care le găsea, până când ajungea la cea perfectă, cea pe care o citim astăzi în cărţile sale. Expoziţia de manuscrise Eminescu este permanentă, în casa unui scriitor se pleacă de la manuscris, de la laboratorul de creaţie. Dar aici avem mai bine de 60 de volume de fotocopii după manuscrisele eminesciene, este rulată tot timpul, deschidem mereu la alte pagini, pentru ca publicul să le poată vedea, să le poată citi, iar motto-ul sub care este întotdeauna organizată este un citat din Constantin Noica, asupra căruia eu invit publicul să mediteze: „Omul acesta a trăit cu suferinţa de a nu şti tot“. Pentru că, aşa cum spuneam, Iaşiul a fost foarte important în viaţa lui Mihai Eminescu, nu am putut trece peste rolul pe care personalităţile oraşului l-au avut în viaţa poetului – mă refer la Veronica Micle, la Ion Creangă şi la fenomenul cultural „Junimea“, din care a făcut parte. Avem deci trei segmente expoziţionale dedicate acestora, avem fotografii originale ale Veronicăi Micle şi ale fiicelor sale, fotografii ale lui Ion Creangă, manuscrise, ediţii prime. Segmentul dedicat Junimii conţine şi revista „Convorbiri literare“ în original, pentru ca toată lumea să poată vedea ce a însemnat acest fenomen cultural, ce mare amploare a avut.

 

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
  • Tipărit + digital – 200 de lei
  • Digital – 129 lei
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC
Află mai multe informații despre oferta de abonare.