B1 TV. Emisiunea „Pasul Fortunei“.
Realizatoarea – Urania – face prevestiri „din off“, chipul ei nu se vede. Nimic
filmat, doar fotografii înlănţuite, muzică şi vocea absentei. „Radioviziune“?
(O glumă banală: inventatorul X vrea „să ucidă“ televiziunea. „Cum?“, întreabă
interlocutorul. „Fac un radio în culori!“ vine răspunsul.) „Pasul Fortunei“ e
„radio în culori“. Nepăsarea realizatoarei faţă de cerinţele telegeniei şi faţă
de telespectatori va fi sancţionată, însă tot prin nepăsare, veţi vedea. După
ce Urania oferă o prezentare generală a perioadei, urmează horoscopul pe zodii.Berbecii vor fi stresaţi, subiectivi,
nervoşi, pentru că au „o bază astrală iritantă“. Taurii renunţă la idei, dorinţe, patimi, pasiuni. Gemenii au parte de conflicte cu femei
sau de natură feminină. Racii vor
avea probleme de sănătate sau de statut. …Şi – stop! Brusc, peste biata Urania,
intră ştirile. Dacă până aici veştile n-au fost prea îmbucurătoare, la ştiri
ele sunt de-a dreptul rele, inclusiv cele de exprimare: „Se circulă cu dificultăţidin cauza unui accident produs din cauza (s. n.) ninsorii abundente“. Ştirile
înving deplin şi definitiv previziunile Uraniei. După „ştiri“, urmează alte ştiri,
„Ştirile principale“. „Pasul Fortunei“ nu mai urmează. …Nemângâiaţi rămân Leii,
Fecioarele, Balanţele, Scorpionii, Săgetătorii, Capricornii, Vărsătorii şi Peştii.
Ei n-au aflat nimic despre posibile întâlniri cu Venus, cu Soarele, cu Luna
Neagră. Fără scuze, fără explicaţii din partea postului de televiziune. E ger.
Respectul lui faţă de sine, faţă de Urania, faţă de telespectatori – e bocnă.
Apar şi cazuri individuale. În plin cod
galben, reporterii tv ieşiţi în gerul cosmic şi viscolul de afară se descurcă
greu. Pe ecran apare autospeciala unei televiziuni, staţionată în Drumul
Taberei, între intersecţia Moghioroş şi staţia RATB Poiana Muntelui. Motorizată
ca o tanchetă, îşi susţine cochet parabolica ce pare că sfidează aristocratic
lumea. Ninge compact şi viscolit, fulgii modulează pixelii şi aflăm că RATB-ul
circulă rar. Reporterul îşi suflecă credibilitatea şi exclamă: „Priviţi cum
ninge, zăpada se depune, iar eu nu văd
decât o singură maşină cu plug trimisă la degajarea străzii!“. Glasul lui răzbeşte
tragicomic prin intemperii, ca un măcănit de răţoi Donald la ananghie. În
prim-plan expune o faţă de începător crispat, căruia şefii i-au poruncit să fie
critic şi incisiv. Ţine microfonul wireless ca un bebeluş care manipulează o
suzetă. Şi poanta: cine a ieşit exact în acele clipe pe stradă putea să
constate, contrar afirmaţiilor reporterului, prezenţa a nu mai puţin de trei maşini
care îndepărtau, la distanţe de aproximativ 150–200 de metri una de alta, zăpada.
Ziaristul ştia sau nu voia să ştie cât de departe era realitatea de ceea ce
spunea el? Vizibilitate redusă? Există o vârstă anume la care reporterul ajunge
să vadă clar adevărul şi să înveţe respectul de sine?
Ne potolim
dezamăgirea plonjând în cunoscute zone de profesionalism. Cătălin Ştefănescu
are drept invitat la „Garantat 100%“ un universitar original, care ţine cursuri
despre tarot şi alchimie, pentru marele public. O face însă complet diferit de
felul agresiv al autorilor de lucrări care inundă tarabele oferind pretinse reţete
de mers la sigur celor care caută Calea, Adevărul şi Viaţa. Invitatul nu predică
în seminarii, ci tratează subiectele neutru, distant, cu obiectivitate ştiinţifică,
nu se crede profet, nu vrea prozeliţi, vrea doar să informeze cinstit, după ce
s-a documentat cu seriozitate, apelând nu numai la glose şi exegeze, ci şi la
vechi tratate originale. Spune că astfel reuşeşte să demonteze nu numai şarlataniile
istorice ale multor practicanţi în domeniile evocate, ci şi prejudecăţile unora
din exterior în legătură cu subiecte pe care, în realitate, nu le cunosc. Cu
totul remarcabil este respectul cu care Cătălin Ştefănescu îşi tratează
invitatul, telespectatorii şi colegii. Îi salută pe membrii formaţiilor
invitate în platou pentru a-i susţine atmosfera, pentru a predispune la
reflexii pe tema dată, adresându-se fiecăruia, cald, pe numele mic. Când are
de-a face cu interpreţi de origine maghiară, rosteşte o vorbă, un salut în
limba lor, ca tot ardeleanul care a copilărit cu prunci maghiari, le-a învăţat
limba şi sufletul, personalizat. Un „szia!“
pronunţat impecabil, tradus prin „bună!“, exprimă chiar între maghiari
consideraţie şi bucurie, ca între prieteni adevăraţi. Respectul de sine şi de
ceilalţi – la el acasă, aşadar. 
