Teatrul „Stela Popescu” propune un spectacol curajos cu multe accente filosofice, dar și fiziologice, care spune povestea unui tânăr cu o fascinaţie patologică pentru cai.
Piesa Equus (în latină înseamnă cal) de Peter Shaffer, scrisă în 1973 și răsplătită cu Premiul „Tony”, spune povestea ciudată a unui psihiatru care încearcă să trateze un tânăr cu o fascinaţie patologică pentru cai, care va ajunge să facă un lucru îngrozitor: orbește trei cai.
Cu toate dificultăţile textului, uneori dincolo de o limită permisă, regizorul Victor Ioan Frunză a reușit să realizeze un spectacol omogen – în decorul inteligent al Adrianei Grand –, alegând o distribuţie adecvată, credibilă, chiar și când pe scenă apar trei cai, bineînţeles, interpretaţi de trei actori zdraveni.
Greul reprezentaţiei îl duce tânărul actor Tudor Cucu Dumitrescu (foto) în rolul lui Alan Strang, pacientul psihiatric, care dovedește calităţi neobișnuite în manevrarea stărilor de anxietate ale bolnavului.
Căci, indiferent de cum îl privește psihiatrul, el este, dacă nu un debil mintal, un bolnav atins de o maladie ciudată și inexplicabilă. Un individ care necesită o tratare cu totul și cu totul specială, pe care doctorul respectiv și-o asumă având dorinţa, poate nebună, de a-l salva.
O distribuţie excelentă umple acest text straniu, dintre actori detașându-se Mirela Zeţa, în rolul mamei lui Alan, într-o scenă de mare sensibilitate, dovedind calităţi dramatice deosebite. Fiecare actor reușește să intre în pielea unor personaje destul de ciudate.
De fapt, textul propriu-zis e plin de dialoguri încordate între medic, pacient și unele personaje care îl cunosc pe Alan și cu ajutorul cărora psihiatrul încearcă să afle ce s-a întâmplat cu adevărat și mai ales care este starea mintală a tânărului.
Mai este de amintit o scenă, șocantă pentru spectator, cea dintre Alain și tânăra Jill Mason, în care ambii parteneri sunt aproape dezbrăcaţi și care poate fi socotită unică pe scenele românești. Scena orbirii cailor este și ea copleșitoare, antologică, dovedind, dacă mai era nevoie, abilităţile unui mare și profund regizor.
Nu pot decât să laud curajul teatrului de a reprezenta acest text dificil, cu multe accente filosofice, dar și fiziologice. Am lăsat la urmă efortul actorului George Costin de a se ocupa cu răbdare de demonii tânărului său pacient, nu doar inteligent, dar și un pic viclean.
Citiți și: Sindromul comediei
Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!
Află mai multe informații despre oferta de abonare.
Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.
Da, sunt de acord Aflați mai multe
