Dovada acestei afirmaţii se află într-un
articol publicat în nr. 2/2012 al Revistei de Neurologie şi Psihiatrie a
Copilului şi Adolescentului din România. Camelia Stanciu, conferenţiar în psihologie, şi Andrei Cotruş,
doctorand, ambii de la Târgu Mureş, prezintă sindromul ADHD la adulţi –
criterii de diagnostic şi intervenţie. Textul are o importanţă clinică de prim
ordin pentru că, dacă nu cu multă vreme înainte, patologia de hiperactivitate
cu deficit de atenţie era considerată apanajul copilului, dovezi din ce în ce
mai convingătoare ale persistenţei sindromului la adult au fost semnalate în
ultima vreme. Am atras şi noi atenţia, în „Viaţa medicală“, la rubrica de
specialitate, că medicul de familie şi chiar psihiatrul trebuie să aibă în
minte sindromul ADHD când se confruntă un pacient instabil comportamental, ce schimbă
des locurile de muncă, care are conflicte dese cu colegii, care adună numeroase
penalizări pentru contravenţii de circulaţie sau care, în mod tragic, devine
dependent de droguri. Această latură negativă a personalităţii hiperactive are
totuşi la adult şi un versant pozitiv. Într-adevăr, cei ce poartă „marca“
acestui sindrom pot fi oameni de afaceri de succes, merceologi care pot procura
orice, pe scurt – adaptaţi la relaţiile cu publicul. Rata persistenţei ADHD la
adulţi este de aproximativ 50%, fiind posibil ca manifestările specifice, în
schimbare pe durata vieţii, să fie subdiagnosticate.
Pe spaţiul editorialului, Svetlana Hadjiu
semnează articolul „Făuritorii unei istorii, rememorare aniversară“, în care
face o trecere în revistă a evoluţiei neurologiei pediatrice din Republica
Moldova. În secţiunea de referate generale, putem citi o discuţie care priveşte
creativitatea. Sunt citate, după Taylor, cele cinci niveluri ale creativităţii
(expresivă, productivă, inventivă, inovatoare şi emergentă). Cititorul găseşte
aici şi şase teste de gândire creativă. Un colectiv cu un bogat CV de lucrări
este cel condus de dr. Ligia Robănescu, care publică în acest număr textul
„Importanţa evaluării precoce senzitivo-motorii a nou-născutului cu risc de către
kinetoterapeut“. După ce parcurgem modul în care psih. Florentina Palade
sistematizează strategiile de coping ale familiei în cazul îmbolnăvirii unui părinte,
ne oprim la un studiu clinic plin de învăţăminte, datorat echipei din Clinica
de psihiatrie a copilului şi adolescentului din Spitalul Clinic de Psihiatrie
„Prof. dr. Al. Obregia“ Bucureşti (dr. Florina Rad, dr. Carmen Truţescu, psih.
Maria Cristina Nedelcu şi prof. dr. Iuliana Dobrescu). Informaţiile prezentate
aici sunt utile, deoarece greşeala de diagnostic sau comorbiditate între tulburările
pervazive de dezvoltare şi tulburarea hiperkinetică cu deficit de atenţie la
vârste mici pune deseori în dificultate lămurirea cazului şi produce confuzie
în stabilirea strategiei terapeutice. O prezentare de caz discută influenţa
alimentaţiei la sân asupra sindromului durerii de cap şi migrenei la copil (M.
Knezevic-Pogancev, J. Kolarevic, N. Konstantinis, V. Creparevic).
Reprezentanţii
conducerii SNPCAR – dr. Axinia Corcheş, preşedinte, şi dr. Cătălina Tocea, secretar
– susţin propunerea prezentată de dr. Constantin Lupu la adunarea generală
SNPCAR din septembrie 2011, de înfiinţare a unei secţiuni de lucru care să aibă
drept scop prezentarea şi studiul aspectelor cronologice de dezvoltare a
specialităţii de neuropsihiatrie infantilă. 
