Autentificare
Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta
Căutare:
Căutare:
Acasă  »  LIFESTYLE  »  Cultură

Paradoxurile creativităţii

Viața Medicală
Dr. Bianca MUREŞAN vineri, 17 mai 2013

Asocierea creativităţii cu psihopatologia a constituit tema unei dezbateri în cadrul celui mai recent Atelier de filosofie şi antropologie medicală desfăşurat la Cluj-Napoca. Dr. Bianca Mureşan subliniază în relatarea sa cât de importantă este descoperirea propriei creativităţi şi care sunt metodele prin care o putem face.

   Nu de puţine ori, „geniul şi nebunia“ au fost corelate din Antichitate, perspectivă pe care o regăsim şi în zilele noastre sub forma asocierii pozitive (dar controversate) dintre creativitate şi psihopatologie. Tema a fost propusă dezbaterii de către prof. dr. Doina Cozman (de la Departamentul de psihologie medicală al Universităţii de Medicină şi Farmacie „Iuliu Haţieganu“ Cluj-Napoca) în cadrul celei mai recente întruniri a Atelierului Interuniversitar şi Multidisciplinar de Filosofie şi Antropologie Medicală. Prezentarea susţinută de prof. Cozman a pornit de la premisa că creativitatea necesită abilitatea cognitivă şi disponibilitatea afectivă a individului de a gândi... altfel, de a explora noi posibilităţi, unele neconvenţionale, ori de a fi deschis la evenimente imprevizibile. Studiile actuale conturează un portret-robot al creatorului, care cuprinde, printre trăsăturile esenţiale: atenţia defocusată, gândirea divergentă, independenţa, nonconformismul şi deschiderea spre experienţe inedite, reunite sub denumirea de „clusterul creativităţii“. Se poate vorbi despre un determinism multifactorial al acestui cluster, în dezvoltarea lui fiind posibil angrenaţi factori genetici, factori biologici sau factori de mediu de tipul experienţelor traumatice din copilărie şi adolescenţă (Eisenstadt, 1978; Goertzel şi Goertzel, 1962). Se pare că în procesul creaţiei ar fi implicate majoritar forţe inconştiente astfel încât, până la realizarea produsului finit (opera propriu-zisă), sunt urmate câteva etape distincte reprezentate de: pregătire, incubaţie, iluminare, producţie şi verificare.
   Cercetările historiometrice impli­când analiza sistematică a biografiilor unor creatori eminenţi au relevat la aceştia o rată şi o intensitate mai crescută a simptomelor psiho­patologice comparativ cu populaţia generală (Ellis, 1926; Raskin, 1936). Cu cât creatorul este mai eminent, cu atât sunt mai ridicate rata şi intensitatea simptomelor ce ţin de domeniul patologiei (Ludwig, 1995). Cercetările psihiatrice vin în com­pletarea celor biografice şi nominali­zează depresia, alco­olismul şi suicidul printre cei mai frecvenţi indicatori de psihopatologie. Aceleaşi studii identifică rate şi intensităţi mai ridicate ale simptomatologiei la creatorii emeriţi, în special la cei angajaţi în creativitatea artistică (Andreasen şi Canter, 1974; Jamison, 1989). În ceea ce priveşte cercetările psiho­logice şi psihometrice, ele indică scoruri mai ridicate la cerce­tătorii artistici în compa­raţie cu cercetătorii ştiinţifici (Simonton, 2004), astfel încât, cu cât nivelul de creativitate e mai ridicat, cu atât scorurile pe scalele clinice tind să fie mai ridicate. Ca urmare, creatorii vor prezenta frecvent simptome şi comportamente asociate cu tulburări psihice. Interpretarea teoretică actuală semnalează o serie de elemente cognitive şi dispoziţionale comune creativităţii şi psihopatologiei. Aceste caracteristici sunt de obicei de nivel subclinic, efectele lor fiind temperate de atributele pozitive ale personalităţii creatoare, respectiv nivelul ridicat de tărie a egoului şi intelectul excepţional.
   Una din întrebările-cheie adresate auditoriului de conf. univ. Dan Raţiu (de la Departamentul de filosofie din cadrul Facultăţii de Istorie şi Filosofie a Universităţii „Babeş-Bolyai“ Cluj-Napoca) a dat o nouă direcţie de abordare temei prezentate de prof. dr. Doina Cozman: „În ce condiţii se transformă creativitatea în psihopatologie?“. Dacă Jung ar fi fost prezent la masa tratativelor, posibilitatea de a răspunde acestei provocări ar fi adus în prim-plan convingerea conform căreia „boala nu e niciodată necesară actului creator“. De altfel, Jung e cel care a identificat două alternative pe care le are la dispoziţie capacitatea creatoare: dacă alege Binele sau Răul, acest lucru îl decide „personalitatea morală“. Dacă ea nu există, faţa luminoasă va cunoaşte şi reversul – aceea întunecată, autodistructivă. Chiar şi în prezenţa ei însă, uneori, individul riscă să fie devorat de propria înzestrare, atunci când dezvoltarea personalităţii creatoare devine „detaşare conştientă şi inevitabilă a fiinţei individuale“, acea „însingurare“ necesară pentru a-şi alege propria cale.
   Poate fi dat un verdict clar privitor la dilema „creativitate sau boală“? De curând am urmărit pe internet una din expunerile lui sir Ken Robinson, expert în educaţie, ce aducea în prim-plan o istorie interesantă a unei celebre coregrafe britanice. Ea îi mărturisea că, în copilărie, consiliul profesoral a trimis mamei sale o înştiinţare privitoare la lipsa de concentrare şi problemele de învăţare cu care se confrunta la şcoală. Asta era prin anii ’30 când ADHD nu era „o boală disponibilă“, despre care „oamenii să ştie că o pot avea“. Familia a decis să meargă la un specialist. După interviu, într-una din pauze, urmărind-o dansând pasional pe ritmul muzicii de la radio, acesta a concluzionat: „Gillian nu este bolnavă, este dansatoare. Duceţi-o la o şcoală de dans“. În prezent, Gillian Lynne, căci despre ea este vorba, este coordonatoarea uneia dintre cele mai de succes producţii muzicale de teatru din lume. „Altcineva, probabil, i-ar fi dat medicamente şi i-ar fi spus să se calmeze“, a adăugat Ken Robinson, cu o notă de ironie la finalul prelegerii. Nu e vorba despre minimalizarea importanţei terapiilor unor potenţiale afecţiuni psihice, aşa cum ar putea interpreta unii cititori. Ideea e alta. Specialistul cazului respectiv, uşor neconvenţional în gândire pentru lumea ştiinţifică de azi, a jucat rolul unui instrument al destinului pentru un om, care, altfel, deşi înzestrat cu potenţial creator şi talent, ar fi putut avea parte de un final cu totul diferit... Savantul care şi-a asumat rolul de „creator al sorţii celuilalt“ e doar un exemplu menit a echilibra, într-un fel, balanţa ideatică a celor două tabere – cea a artiştilor şi cea a oamenilor de ştiinţă – în „lupta“ pentru supremaţia concepţiilor referitoare la creativitate.
   La început joc, mai apoi fel de a fi, creativitatea este parte a fiecăruia dintre noi. „Toţi am fost poeţi într-un trecut imemorial“ spunea cândva un gânditor contemporan drag mie. Esenţa rămâne descoperirea şi valorificarea ei.

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
  • Tipărit + digital – 160 de lei
  • Digital – 103 lei
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC
Află mai multe informații despre oferta de abonare.