Legătura
dintre arta fotografică şi Institutul Balassi – Institutul Maghiar din
Bucureşti – este una îndelungată şi profundă. De-a lungul anilor, aici au fost
prezentate publicului lucrări aparţinând artiştilor contemporani, dar şi
câtorva dintre fotografii ale căror nume au făcut istorie. Pentru a marca ziua
fotografiei de anul acesta (11 ianuarie, ziua de naştere a lui Carol Popp de
Szathmári, personalitate importantă pentru români şi maghiari deopotrivă), a
sosit în Bucureşti o nouă expoziţie dedicată capitalei Ungariei.
Realizată
cu ocazia aniversării a 140 de ani de la unificarea, în 1873, a celor trei
oraşe, Pesta, Buda şi Óbuda – care aveau să devină astfel Budapesta aşa cum o
cunoaştem astăzi –, expoziţia „Budapesta prin diafragmă“, semnată de Bernolák
Béla, a fost prezentată în premieră la ea acasă cu ocazia amplului eveniment
prezent la ei, ca şi la noi, Noaptea Muzeelor, dar şi cu alte ocazii de-a
lungul anului 2013. Din anul 2014, expoziţia a început să călătorească,
poposind la Moscova, iar de la noi va ajunge la Sofia, apoi şi pe alte
meleaguri.
Încă
de la primele imagini, remarcăm faptul că autorul ne prezintă oraşul într-un
fel în care noi singuri, ca simpli trecători, nu am putea să o facem. De undeva
de sus, de la aproape 100 de metri înălţime, de pe acoperişurile unor monumente
importante, precum Parlamentul sau Galeria Naţională de Artă, fotograful
surprinde detalii care ne întregesc percepţia pe care o aveam faţă de fiecare
zonă în parte. Mai mult decât atât, Bernolák Béla a ales ca şi imprimarea
imaginilor sale să se facă într-un fel aparte, folosind o hârtie specială,
asemănătoare unei pânze, apropiindu-se în acest fel de pictură.
Însă
nu numai perspectiva este specială în această expoziţie. Se observă de la bun
început că fotograful a făcut din oraşul său un adevărat obiect de studiu,
revenind în aceleaşi locuri de multe ori, pentru a avea o viziune mai amplă, şi
multiple valenţe conferite de diferitele momente ale zilei, anotimpuri ale
anului, şi condiţiile deosebite de vizibilitate. Răsărit sau crepuscul, plină
zi ori miez de noapte, perfect conturate sau abia desprinse din ceaţă, fiecare
ne transmite o altă stare şi o altă frumuseţe a locului, şi ne stârnesc mai
mult cheful de plimbare. Având, nici că s-ar fi putut altfel, Dunărea ca fir
călăuzitor, trecem pe lângă celebrele sale poduri şi poposim puţin pe Insula
Margareta, pentru a admira mai apoi monumentele emblematice de pe cele două
maluri ale fluviului: Parlamentul, Teatrul Naţional şi Palatul Artelor,
Bastionul Pescarilor, Palatul din Cetatea Buda, dar şi vechile sale turnuri şi
porţi. În final, ne pierdem prin oraş, în căutarea altor monumente, statui şi
pieţe cunoscute. Plimbarea e cât se poate de plăcută, iar expoziţia de la
Institutul Balassi îşi închide porţile la 6 februarie.