Deşi canicula ne cam face probleme, totuşi
sălile de concert sau de spectacol continuă să fie (destul de) pline, pentru că
luna iunie a propus câteva repere interesante, dar şi pentru că stagiunea se
va încheia curând, iar melomanii vor avea de aşteptat până la toamnă pentru a
se reîntâlni cu muzica şi interpreţii preferaţi.
Spre exemplu, Orchestra de cameră Radio a
programat oratoriul Messiah de
Händel, dirijorul englez Neil Thomson abordând partitura cu o anume sobrietate,
dar într-o construcţie echilibrată. Corul (pregătit, ca de obicei, de Dan Mihai
Goia) şi ansamblul instrumental au reuşit să susţină deosebit de bine dificila
scriitură, cu o sonoritate adecvată stilistic, expresiv şi „curat“. De
asemenea, cvartetul vocal a evoluat destul de omogen, beneficiind de glasuri
frumoase, cu frazare atent condusă, remarcabilă fiind mezzosoprana Mihaela Işpan,
alături de care soprana Adela Zaharia a constituit o surpriză plăcută, iar
tenorul Bogdan Mihai a apărut din nou pe scena „de acasă“ cu dezinvoltura şi
siguranţa binecunoscută, basul Zoltan Nagy rămânând însă cam departe de ceea ce
înseamnă interpretarea specifică lui Händel. Un public destul de numeros a
aplaudat îndelung, unii făcând chiar exces (dar… în mijlocul lucrării), alţii
uitând (ca de obicei) să-şi închidă telefoanele (determinându-l pe dirijor să
se uite „lung“ către sală).
În zilele următoare, la Ateneu, la pupitrul
Filarmonicii s-a aflat Valentin Radu, sosit din SUA, optând, tocmai de aceea,
pentru un program Gershwin, adaptat inspirat serilor de vară, colaborând cu
pianistul Peter Donohoe, deja familiar spectatorilor noştri, care s-au bucurat
să reasculte pagini devenite „şlagăre“ ale jazz-ului simfonic – suitele Un american la Paris şi Porgy and Bess (extrasă din opera omonimă),
precum şi Rhapsody in Blue, Concertul
în fa sau I Got Rhythm, întotdeauna
gustate de iubitorii genului.
Dar, la Opera Naţională, spectacolul Madama Butterfly de Puccini a constituit
o reverenţă adusă sopranei Maria Şindilaru (nicidecum… Şindrilaru, aşa cum a
fost „botezată“ în anunţurile oficiale şi în prezentarea rostită pe scenă…),
acum în vârstă de 85 de ani, asistând la reprezentaţia în care, din fericire,
distribuţia a fost de calitate, cu glasuri deosebite şi, în general, cu
expresivitate şi implicare în rolurile întrupate. A fost un adevărat eveniment şi
pentru că soprana clujeană Carmen Gurban, atât de apreciată în ţară (şi nu
numai), a apărut pe scena bucureşteană de operă după foarte mulţi ani în care,
pur şi simplu, nu a fost invitată, deşi este o artistă minunată. Ea a conturat
personajul central cu o sinceritate şi o dăruire cum rar se întâlnesc pe la
noi, cucerind ovaţiile celor care, poate, o descopereau în acea seară cu încântare.
Parteneri i-au fost, în rolurile de prim-plan, tenorul mexican Jose Manuel Chu,
care de această dată… nu s-a prea înţeles cu dirijorul Adrian Morar în privinţa
tempoului, având unele improvizaţii şi în plan ritmic, dar vocea a sunat bine,
ca şi în cazul baritonului Ionuţ Pascu (Sharples) sau a mezzosopranei Oana
Andra (Suzuki).
Până la 30 iunie, când ONB va oferi, după
vreo două decenii de absenţă din repertoriul curent, Bal mascat de Verdi, evident într-o nouă montare, cei care nu au
plecat încă în concediu vor avea prilejul să-l reîntâlnească, la Ateneu, pe
dirijorul Paul Staicu, aniversat la 75 de ani, solist fiind pianistul
Constantin Ionescu-Vovu, la împlinirea vârstei de 80 de ani, într-un opus
brahmsian, pentru ca, după pauză, în Requiem-ul
de Mozart să se regăsească aceeaşi Mihaela Işpan, dar în compania sopranei
Cristina Radu, a tenorului Ionuţ Popescu şi a basului Marius Boloş, alături,
desigur, de orchestra şi corul Filarmonicii.
Probabil că şi în concertul final al
Orchestrei Naţionale Radio instrumentiştii vor purta banderola albă a „grevei
japoneze“, aşa cum s-a petrecut şi vineri seara, protestând astfel împotriva măsurilor
dorite de conducerea Radiodifuziunii referitor la modul de încadrare a acestora
într-un fel de normă care îi obseda şi pe colegii lor prin anii ’80. Şi totuşi,
vor evolua, sub bagheta apreciatului Jin Wang, într-un program Ceaikovski,
Rahmaninov, Stravinski, iar Horia Mihail va fi solist, dar în cadrul unui nou
turneu al „Pianului călător“.
Bucureştenii
vor avea deci o perioadă „plină“, cel puţin în plan muzical… 
