Autentificare

Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta

Căutare:

Căutare:

Acasă  »  LIFESTYLE  »  Cultură

Martha Bibescu, prințesa scriitoare

Viața Medicală
Paula ROMANESCU vineri, 29 ianuarie 2016
     La București, la 28 ianuarie 1886, în familia ministrului de externe de atunci, Ion Lahovary, soția lui, Smaranda, o așchie mavrocordată din neam de prinți fanarioți, cu care ne-a blagoslovit istoria de sub vremi, aducea pe lume o pruncuță căreia i-au dat numele de Martha. Despre ea vom vorbi mai departe, la distanță de 130 de ani.
     Pe la paisprezece ani, era „frumoasă cum numa’n vis“. Răbdare, prințe George Valentin Bibescu! Lasă-i timpului timp și trupului ei răgaz să devină fruct bun de cules.
     Când Martha a împlinit șaisprezece ani, prințul cel foarte înamorat a fost dus la Papa din Vatican să ceară dezlegare, ea fiind catolică. O voia grabnic în căsătorie pe juna copilă, nu că n-ar fi avut năbădăiosul pretendent destule „izvoare“ în care să‑și stingă setea de amor! Cu ce l-o fi „uns“ prințul pe înscăunatul Romei nu se mai știe, dar a obținut ce și-a dorit. A urmat o nuntă ca-n povești și fata frumoasă a Lahovarilor a obținut prin alianța matrimonială titlul de prințesă.

 

„Domnind peste el, domnesc peste un imperiu“

 

     Lumea mondenă și deloc străină de literatură a Parisului din prima decadă a veacului al XX-lea a început a manifesta un mare interes pentru Martha Bibesco, foarte talenată și inteligentă, o splendoare de femeie care bulversase lumea culturală a Franței. În jurul ei au început să roiască pretendenții la iubirea sa: prințul Wilhelm, moștenitorul tronului Germaniei, Churchill, fluturi de saloane precum filfizonul Marcel ori teribilul și fulminantul Jean Cocteau. Martha însă ținea să-i fie respectat statutul de femeie măritată prin care devenise prințesă: „Noblesse oblige!“.
     Cât despre curtea pe care i-o făcea Wilhelm, Martha, rațională foarte, își făcea socoteala și nota conștiincioasă în jurnalul ei: „Domnind peste el, domnesc peste un imperiu“!
     Dar inima ei ce avea de spus? Ei, asta e altă poveste care ține „de un alt soi de rațiune de care rațiunea n-are știre“. Spre a rămâne în lumea Bibeștilor, inima ei l-a recunoscut ca fiindu-i ales pe un văr al soțului ei – discretul, sobrul, elegantul, rafinatul și nobilul Valentin. Acesta i-a dat de înțeles că, pentru el, ea nu este decât „la femme de son cousin“.
     Charles Louis de Beauvau Craon, un salonard frumos ca Apollo, foarte râvnit de familiile din lumea bună posesoare de „pietre în casă“, a făcut o pasiune devoratoare pentru „La Princesse Bibesco“. Nici Martha n-a rămas de gheață. După nestăvilite elanuri de iubire, cu despărțiri și regăsiri. El îi cere imperios să divorțeze și să devină doamna Beauvau că, de nu, el este gata să încerce efectul pistolului asupra inimii.

 

Un palat în schimbul renunțării la divorț

 

     Speriată că iubitul ei chiar ar fi în stare să-și facă felul, inima Marthei este gata să depună armele. Numai că rațiunea prințesei Bibesco este și de data aceasta la datorie. Drept este că au contribuit la hotărârea ei și insistențele mamei soacre, Bibeasca, și promisiunile infidelului soț că încheie cu crailâcurile. Ca să-și întărească prin fapte promisiunea, el cumpără și-i dăruiește Marthei, cu acte-n regulă, Palatul Mogoșoaia.
     Cu Palatul Mogoșoaia începe cu adevărat marea dragoste a Marthei Bibescu. După ce-l restaurează în stil Brâncovenesc, îl umple cu artă și mobilă de preț, făcând din el o reședință în măsură să rivalizeze prin eleganță cu palatul regal.  Îl deschide pentru privilegiații demni să-i calce pragul, iar prima invitată este Regina Maria. Deși nu era deloc străină de lux, Palatul Mogoșoaia al prințesei Bibescu trebuie să-i fi stârnit purtătoarei de coroană regală o undă de dulce invidie.

 

Suspectată de spionaj

 

     A urmat o „defilare“ de-a dreptul impresionantă de personalități ale lumii politice, diplomatice, scriitoricești, istorice, jurnalistice, astfel încât nu-i de mirare că Martha Bibescu trecea drept o Mata Hari de România, informațiile obținute de ea în timpul conversațiilor printre „schisme, cântece și jocuri“ cu iluștrii ei invitați ajungând și la Regele Carol, și la Maria, și la Ferdinand și cine mai știe pe unde. Ar fi avut destule de aflat dintr-o tăcere, dintr-un surâs, dintr-un gest al unui Churchill, Charles de Gaulle, Alphonse al XIII-lea, rege al Spaniei, Gheorghe Tătărăscu, Nicolae Iorga sau Pamfil Șeicaru.
     Dar într-o zi, prin 1915, a ajuns la ea un diplomat englez pre numele său Christopher Thomson, trimis prin România cu misiunea de a-i convinge pe cei care mânuiau frâiele puterii de aici și care aveau un cuvânt de spus în fața regelui ca România să treacă de partea Antantei. Ce o fi reușit diplomatul în misiunea lui, nu mai avea importanță. Tot ce conta pentru el era faptul că obținuse iubirea Marthei, care-l considera „leac vindecător al sufletului“ ei. Iubirea, întreținută prin scrisori, a durat până la moartea maiorului englez, în 1930, într-un accident aviatic.
     Când Primul Război Mondial avea să lovească și România, Palatul Mogoșoaia a fost devastat. Martha l-a adus la strălucirea dinainte cheltuindu-și cea mai mare parte din resursele sale financiare.
     Când au venit Legionarii la putere, Palatul Mogoșoaia a fost răscolit și percheziționat în căutarea unor documente care să dovedească trădarea de țară a Marthei Bibescu. N-au găsit. Când au venit comuniștii trimiși de la Moscova să ne „fericească“ neamul, Martha Bibescu a ales exilul.

 

Alături de Dior, Charles de Gaulle și Proust

 

     Ca și Pelișorul, Palatul Mogoșoaia a devenit în anii comunismului casă de creație și odihnă (mai mult chiolhan) pentru scriitorii români agreați de puterea politică. Cât despre moșiile, pădurile și alte proprietăți ale Marthei Bibescu, acestea au avut soarta tuturor proprietăților din România confiscate de ciuma roșie.
     În Franța, la Paris, Martha a continuat să scrie. Cum s-a nimerit să fie de multe ori în preajma lui Marcel Proust, nu ne mirăm că a prins să scrie și romanul (între alte 40) „La bal cu Marcel Proust”. Fascinat de frumusețea și de inteligența ei, Proust îi declara: „Sunteți nu numai un splendid scriitor, prințesă, dar și un sculptor al cuvintelor, un muzician, un sipet plin cu parfumuri, un poet.“
     Martha Bibescu scria „Nimfa Europa“ atunci când inima ei s-a oprit, la 28 noiem­brie 1973. Avea 87 de ani. Odihnește în cavoul parizian al Bibeștilor, la Père Lachaise. Pe placa de marmură stă scris: „Marthe Bibesco – écrivain français“. Doar Țara sălciilor mai știe de o Martha Bibescu – scriitor român. Dar ce știu sălciile!

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
Avem două tipuri de abonamente anuale:
• Tipărit + digital – 200 de lei
• Digital – 129 lei

Prețul include TVA și taxele poștale de expediere a ziarului.
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
• Colegiul Medicilor Dentiști din România – 5 ore de EMC
• Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
• OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
• OAMGMAMR – 5 ore de EMC