Autentificare

Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta

Căutare:

Căutare:

Acasă  »  LIFESTYLE  »  Cultură

Managementul cunoaşterii

Viața Medicală
Dr. Eugenia GROSU-POPESCU vineri, 23 noiembrie 2012
   „Managementul cunoaşterii“ sună preţios, dar nu trimite cu gândul numai la învăţământ, ci deopotrivă la econo­mie, la politică sau la cultură, la traiul zilnic al fiecăruia dintre noi. „Nu poţi perfecţiona nimic, se ştie, dacă nu înveţi cum s-o faci“. Dacă nu înveţi de la alţii, din cărţi, dar mai ales – spun cercetătorii azi – de la tine însuţi şi de la ai tăi. Pentru că mulţi dintre profesioniştii oricărui domeniu habar n-au câte cunoştinţe şi deprinderi practice utile au acumulat în timp şi cât de valoroasă poate fi experienţa lor pentru ceilalţi, ori, dacă au habar, fie vor să-şi păstreze avantajul cunoaşterii în competiţia personală cu semenii, fie sunt sceptici cu privire la receptivitatea, înţelegerea, sau creativitatea celor care ar avea căderea să pună în practică o experienţă bună. Pe lângă cunoaşterea explicită (cunoştinţe prezentate în cărţi, în expuneri, în felurite materiale de specialitate), mult prea neglijata cunoaştere tacită intră acum, cu tam-tam, în preocupările experţilor.
   La întrebarea „Ce-am putea face împotriva extremismului şi populis­mului?“, pusă cu aplomb de moderator, un radioascultător opina că „e necesară informaţia“. Început bun. Paranteză: ca să devină cunoaştere utilă, însă, informaţia trebuie, eventual, să intre din tacit în explicit şi, obligatoriu, să se valideze în acţiune.
   Cineva, un om de radio de mare calibru, a simţit nevoia străbaterii unui astfel de drum şi a înfiinţat, pentru început, un club al cunoaşterii reciproce şi al împărtăşirii experienţelor utile. Paranteză: fără încredere reciprocă şi deschidere sufletească, oamenii nu-şi pot arăta cunoaşterea şi nici nu acceptă cu uşurinţă ideile altcuiva. Apare un fenomen de respingere comparabil cu cel din transplanturile de organe. Fără să ştie, membrii noului club au păşit pe urmele unor înaintaşi celebri. În 1727, Benjamin Franklin iniţia Clubul perfec­ţionărilor reciproce, cu întâlniri şi discuţii în fiecare seară de vineri. Erau oameni de profesii diferite, interesaţi de cunoaş­tere şi perfecţionare. Din întâlnirile lor a rezultat… Universitatea Pennsylvania. Un salt în timp şi, spre sfârşitul secolului trecut, la Londra, Nicholas Albery construise, la fel, un grup (sau o „reţea“) de oameni pasionaţi de cunoaştere, de preluarea creatoare de know-how, de principii şi practici socialmente utile. Întâlnirile lor aveau loc sâmbăta. Se întâlneau dimineaţa şi plecau împreună cu trenul, fără o destinaţie anume. Coborau oarecum la întâmplare şi se plimbau discutând pe câmp ceasuri întregi, departe de copleşitoarea civilizaţie. Din plimbările lor s-au născut inventica socială şi banca de idei londoneză, cu premii anuale pentru cei mai ingenioşi „depunători“. Cine crede că ideile, chiar excelente, se pun singure sau se pun uşor în practică se înşală. Intervine respingerea cu acel N.I.N. (Nu le-am Inventat Noi). Sau, în România, cu acel D.B.L.I.A (Dacă erau Bune Le Inventau Americanii), cum ironiza respingerea noului autohton, cu decenii în urmă, la Piteşti, directorul fabricii de automobile.
   O altă întrebare-ghicitoare, trans­misă repetat la radio zilele acestea, e compusă din mai multe întrebări: „Cum arată România ta sau cum arată România dumneavoastră şi cum vreţi să arate România noastră?“. Ţelul ei este extrem de lăudabil: stârnirea senti­mentelor patriotice pentru găsirea de soluţii practice utile. Numai că formularea mi-a reamintit un banc din vremurile demult apuse. Să vi-l povestesc: ordinea de zi la adunarea generală a colhoznicilor cuprindea două puncte. La punctul unu: construirea unui grajd pentru juninci; la punctul doi: construirea comunismului în Uniunea Sovietică. Adunarea începe şi preşedintele adunării anunţă, plin de patos revoluţionar: „Întrucât la punctul unu n-avem chirpici, trecem direct la punctul doi“. Vă vine să râdeţi sau nu prea? Oare de ce?

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
Avem două tipuri de abonamente anuale:
• Tipărit + digital – 200 de lei
• Digital – 129 lei

Prețul include TVA și taxele poștale de expediere a ziarului.
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
• Colegiul Medicilor Dentiști din România – 5 ore de EMC
• Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
• OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
• OAMGMAMR – 5 ore de EMC