Este primăvară, deci este vremea festivalurilor, aşa că la Cluj-Napoca,
timp de o săptămână, am urmărit o primă ediţie a unui demers unic la noi (şi nu
numai), lansat de Academia de Muzică, sub genericul „Opera viva“, în
cadrul căruia s-au prezentat producţii studenţeşti din toată ţara, pentru ca
profesori şi discipoli să asiste la spectacolele colegilor, într-un profitabil
schimb de experienţă. A fost şi o posibilitate de a descoperi tineri de
valoare, de a observa cum se lucrează la clasele de canto şi de regie, cum
reuşesc – sau nu – să formeze noua generaţie de artişti lirici de care avem
atâta nevoie. Privit în ansamblu, festivalul a adus pe scenă momente
excepţionale, bune, dar şi mediocre, fiecare universitate prezentându-se, deci,
la nivelul real, fără „cosmetizări“. Dacă majoritatea evoluţiilor au fost
acompaniate de pian (fiind dificilă deplasarea cu orchestra din alte oraşe), reprezentaţiile
clujene au beneficiat de colaborarea excelentă cu orchestra studenţilor din
acest centru cultural, dar şi cu instrumentiştii Operei Maghiare, care au
învăţat special o partitură pretenţioasă. Şi trebuie subliniat faptul că
teatrul a pus la dispoziţie şi scena, pentru spectacole şi repetiţii, în timp
ce Opera Română a refuzat, fiind foarte „ocupată“... într-o singură seară.
Universitatea „Ovidius“ din Constanţa a propus, pe video, secvenţe din Don
Giovanni şi Cosi fan tutte, derulate pe scena Operei, colaborând cu
orchestra teatrului, într-o regie convenţională (Florenţa Marinescu), cu
glasuri discutabile, cântând permanent în forţă, dar am remarcat datele vocale
ale tenorului Ciprian Done şi baritonului Cătălin Ţoropec. Apoi, acelaşi titlu
– Căsătoria secretă de Cimarosa – s-a prezentat, întâmplător, în două
versiuni interpretative – cea a Academiei ieşene, în care am admirat regia
ingenioasă semnată de Anda Tăbăcaru, dar m-a decepţionat nivelul (ne)pregătirii
vocale, şi... invers, am aplaudat frumuseţea şi tehnica adecvată a unor glasuri
clujene (între care s-au detaşat net tenorul Ştefan Pop şi sopranele Luiza
Fatyol şi Adela Zaharia), plictisindu-ne montarea fadă imaginată de Anca Mihuţ.
A fost însă un prilej să descopăr un dirijor deosebit – Cristian Sandu. Academia-gazdă
a oferit şi un superb Don Giovanni, pus în scenă de Ionel Pantea
(deopotrivă directorul de program al festivalului), bas recunoscut pentru
ştiinţa sa în muzica lui Mozart, care a realizat un spectacol de un profesionalism
impresionant, beneficiind şi de interpreţi extrem de talentaţi ca actori şi, în
general, capabili să cânte cuceritor – pentru că baritonul Florin Estefan a
fost un excepţional Don Giovanni (şi va face o carieră importantă), Bogdan
Nistor a încântat în Leporello, iar soprana Balasz Borbala a rezolvat bine
dificilul rol Donna Anna, sub bagheta experimentatului Victor Dumănescu. Iar
Universitatea bucureşteană a propus Dido şi Aeneas de Purcell, cu un
ansamblu instrumental remarcabil, cu solişti buni şi expresivi – în special
Emanuela Pascu, Rodica Vică, Mihail Dohotari –, un dirijor debutant – Alexandru
Ganea – asemeni coregrafei Lavinia Huţanu, într-o regie eficientă – Daniel
Prallea-Blaga. A deziluzionat prezentarea Universităţii din Oradea, în pagini
cântate defectuos, „ca la şcoală“, ne-a amuzat D’ale carnavalului de
Hary Bela în versiunea Universităţii timişorene, din nou în regia lui Ionel
Pantea, realizată curat în spiritul lui Caragiale, pentru ca studenţii din Szeged
(Ungaria) să ofere operele Le Cadi dupe de Gluck, La canterina de
Haydn şi L’oca del Cairo de Mozart, abordate modern, dar cu bun gust,
interpretate cu farmec şi voci calitative.
Şi, dacă la Cluj „oficialii“ nu s-au prea implicat, la Festivalul „Tinere
talente“ de la Rm. Vâlcea, ajuns la ediţia a XXX-a, s-a dovedit încă o dată
capacitatea Primăriei de a susţine o manifestare de prestigiu în care au
evoluat „copiii“ de altădată – acum artişti de valoare – soprana Irina
Săndulescu-Bălan, pianistul Viniciu Moroianu, violoncelistul Marin Cazacu – şi
tinerii de azi, în concerte camerale sau alături de Filarmonica locală dirijată
fie de Leonard Boga, fie de Florin Totan, remarcându-se pianiştii Daria Tudor
şi Tudor Căldare, clarinetistul Albert Codreanu şi cornistul Robert Preduţ sau
trompetistul Cătălin Grigorescu, într-o desfăşurare de talente remarcabile,
selectate de directorul Rodica Sava la nivelul cerut de o ediţie aniversară.
Iar Festivalul timişorean a continuat cu un strălucitor spectacol cu Bărbierul
din Sevilla de Rossini, pentru ca la 27 mai să încheie ediţia a XXXIV-a cu Nabuccode Verdi într-o nouă montare, cu distribuţii internaţionale de marcă, aşa
cum Opera şi-a obişnuit publicul fidel şi entuziast, care asaltează sala, unde,
de fiecare dată, e sărbătoare.
Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!
Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.
