Autentificare

Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta

Căutare:

Căutare:

Acasă  »  LIFESTYLE  »  Cultură

Dosarul lui Mihai Eminescu

Viața Medicală
Dr. Eugenia GROSU-POPESCU miercuri, 23 ianuarie 2013
   La 15 ianuarie, de Ziua culturii naţionale, în mod critic (la adresa unor factori de decizie din cultura naţională) sau elogios (la adresa – mereu aceeaşi sintagmă? – „poetului nepereche“), obişnuim să ne referim, în număr mai mare ca în celelalte zile ale anului, la cultură şi la Mihai Eminescu. Cele mai multe exprimări trimit, de regulă, la lucruri ştiute, noutatea fiind furnizată mai ales de clipa în care vorbitorul grăieşte.
 În acest an, al 13-lea din mileniul trei şi la începutul celui de al 24-lea de la schimbarea operată în 1989, când se poartă, printre altele, grija activă faţă de semeni, manifestată atât prin cercetarea dosarelor din arhivele fostei securităţi, cât şi prin întocmirea unor noi dosare, bazate pe urmăriri şi înregistrări stupefiante, răsuflăm uşuraţi la aflarea veştii că şi Mihai Eminescu a fost urmărit. Nu de oricine, însă, ci de organe specializate din Austria şi Germania, pe lângă cele din România. Pentru că poetul participa la întrunirile „Carpaţilor“ – întruniri cu caracter cultural dar şi politic, întrucât ideea unirii ţărilor române era şi ea prezentă. O amănunţită cercetare a respectivelor monitorizări, dar şi a vieţii trăite de poet, pe ani, zile şi ore, se regăseşte, aflăm, într-o carte apărută recent sub semnătura Florinei Ilis, prozatoare de mare talent, înzestrată şi cu un riguros spirit cercetător. Din acest original volum de ficţiune amuzantă (un exemplu servit la radio este felul jucăuş şi intimidant în care Caragiale îi sărută mâna frumoasei şi cochetei Veronica Micle), bazată pe realităţi cunoscute amănunţit de autoare dintr-o documentare care a durat şapte ani, apare un chip al lui Mihai Eminescu oarecum diferit de cel zugrăvit de generaţiile precedente. Pentru că genialul poet n-a scăpat de „urmăritori“ nici după moarte. Fiecare generaţie avea să continue munca investigatorilor, cu câte un „dosar“ mai mult sau mai puţin voluminos, intitulat „Mihai Eminescu“, în variantă proprie. Meritul prezentării – lucidă şi entuziastă – al nou-apărutei scrieri îi aparţine lui Alex Ştefănescu. La rândul său, criticul va mărturisi că scrie şi dânsul o carte despre Mihai Eminescu – o filă din „dosarul“ acestuia, ce poartă amprenta anului 2013. Se ocupă de versurile marelui poet, care nu era sărac, dar nici nu-l interesa bogăţia materială şi, cu toate că era un bun cunoscător al mai multor culturi, apropiat culturii germane, n-a ascultat totuşi sfatul lui Titu Maiorescu, de a-şi da doctoratul, pentru că iubea prea mult poezia şi n-o putea neglija de dragul îndeplinirii formalităţilor pentru obţinerea titlului de doctor. Un bun exemplu privind felul în care Alex Ştefănescu înţelege să prezinte versul eminescian este şi explicaţia pe care o dă aşa-zisului „pleonasm“ observat de un „inginer“: „Cobori în jos Luceafăr blând...“, unde „în jos“ e socotit de prisos după „cobori“, pentru că înseamnă acelaşi lucru. Alex Ştefănescu arată că, dimpotrivă, folosirea acestui „în jos“ accentuează senzaţia de coborâre, că însuşi poetul scrisese iniţial „Cobori din cer...“ dar efectul era mult mai slab, cuvântul din vers şi cuvântul din vorbirea curentă nesupunându-se aceloraşi legi. La întrebarea reporterului dacă s-ar mai putea naşte un poet de talia lui Mihai Eminescu, Alex Ştefănescu răspunde afirmativ, arată însă că acela va scrie cu totul altfel, într-un mod adaptat altui timp şi altor oameni, că Eminescu însuşi n-a fost doar sunetul veacului său, ci el l-a şi influenţat pe acesta, că a iniţiat chiar un stil de viaţă prin poezia sa, că a adus în prim-plan iubirea – de natură, de trecut, de iubire –, creionând portrete şi comportamente de îndrăgostiţi: iubita era palidă şi blondă, sărutul era un eveniment. În fiecare dintre noi, cei de azi, persistă reminiscenţe de eminescianism, preluat direct din poezie sau indirect de la consumatorii de poezie, arată criticul, dar apar şi noutăţi: nu doar tenul frumoaselor e mai puţin palid, ci şi sărutul scade în valoare, pentru că se pot vedea tineri care „se sărută cu guma de mestecat în gură“.
   După fila de „dosar“ din mileniul trei, Teatrul naţional radiofonic ne invită să reascultăm o înregistrare din secolul 20, cu „Făt Frumos din lacrimă“. Dătător de optimism, basmul lui Mihai Eminescu întrevede posibilitatea naşterii şi renaşterii unor fiinţe extraordinare (care luptă cu succes pentru soarta lor şi a semenilor), din lacrimile omeneşti.

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
Avem două tipuri de abonamente anuale:
• Tipărit + digital – 200 de lei
• Digital – 129 lei

Prețul include TVA și taxele poștale de expediere a ziarului.
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
• Colegiul Medicilor Dentiști din România – 5 ore de EMC
• Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
• OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
• OAMGMAMR – 5 ore de EMC