La început apar chemări originale, gen: „Cel mai mişto show al verii! La Canal D!“. Şi minimalizarea: „România e oraşul tău“. După oarecari aşteptări publicitare apare mutra sobru-acră a lui Andrei Gheorghe cu dezacordul „Decizia şi argumentaţia se face faţă în faţă“. Două echipe, una în albastru, dungi şi bretele, alta în verde, dungi şi bretele, vor s-o dea afară de undeva pe Denisa care, în faţa camerelor, declară: „Sânteţi nişte colegi, cei mai buni pe care-i puteam nimeri.“ (în DOOM s-ar spune „sunteţi“ iar „nimeritul“ poate fi riscant – dar acesta e un „reality show“ şi realitatea, desigur, e o fascinantă „nimereală“). (...)

   Deducem – şi titlul înscris pe ecran confirmă – că este vorba despre unii „pierduţi în Panama“. Că nu-i decât o „reluare“, fiind vacanţă.

   Echipa debutanţilor, albastră, pleacă. Ceilalţi stau şi cugetă. Sunt îndemnaţi să judece corect. Pentru că mai e cineva care „trebuie gonit”, nu doar Denisa. De ales între ei doi, care să fie expulzat din echipă. Ea crede că el, pentru că „bunul“ coleg e cel care „nu mai rezistă fizic şi psihic“, chiar dacă a avut şi ea probleme „din pricina lipsei mâncării“. Dintr-un Olimp imaginar, moderatorul tună: „Aspiranţilor! Cântăriţi binele, răul şi folosul!”. (Numele „folosului“ va fi Denisa, căreia i se spune: „Felicitări. Du-te pe insulă. Colegii te aşteaptă. E o noapte grea. Odihneşte-te. Mâine războiul începe din nou!) (...)

Articolul integral îl puteţi citi în ziarul nostru, Viaţa medicală.