Expoziţia „Dacia. Ultima frontieră a romanităţii” reprezintă varianta extinsă și adaptată a proiectului „Tezaure arheologice din România. Rădăcini dacice şi romane”, prezentat anul trecut în Spania, la prestigiosul Muzeu Naţional de Arheologie din Madrid. Expoziţia rămâne la București până în martie 2023, pentru ca ulterior să călătorească la Roma.

Într-un decor gândit ca un labirint, care ne introduce în vieţuirea preistorică pe meleagurile noastre, avem ocazia de a descoperi, treptat, elemente din ce în ce mai complexe și mai detaliate ale strămoșilor noștri. Povestea – gândită în șase secţiuni cronologice – începe cu opt secole înainte de Hristos, la finalul primei epoci a fierului. Aceasta ne poartă prin modul de trai, conflictele militare, schimbările politice și administrative întinse pe aproape un mileniu și jumătate, până la perioada de răspândire a creștinismului și a invaziei popoarelor migratoare.

Primii locuitori ai arealului geografic corespunzător României de astăzi au fost tracii, aflaţi în interacţiune cu illyrii vecini, cu sciţii migratori și cu grecii care, pe mare, ajunseseră deja dincolo de bazinul mediteraneean. Piesele expuse, unele celebre, aparţinând tezaurului istoric (precum Coiful de la Coţofenești), stau mărturie asupra modului de viaţă din acele timpuri îndepărtate. Observăm astfel elemente metalice din arsenalul de luptă, dar și obiecte uzuale, legate de viaţa casnică sau de practicile agricole ori de cele religioase.

De la Burebista la Decebal

Pătrundem apoi în „Terra Dacorum”. Din această secţiune aflăm despre civilizaţia geto-dacică care s-a dezvoltat în cea de-a doua epocă a fierului în regiunea delimitată de Marea Neagră, Dunăre și Munţii Carpaţi, despre întâlnirile cu sciţii, celţii, grecii și cu ceilalţi traci, dar și despre evoluţia de la triburi independente la formaţiuni statale bine organizate, de la Burebista la Decebal.

Putem admira o multitudine de piese metalice, realizate adesea din aur și argint, având, frecvent, doar rolul de a înfrumuseţa persoana care le purta, ca semn distinctiv al unui anume statut social. „Pax romana” ilustrează modul de trai ce a urmat includerii Daciei în Imperiul Roman, timp de aproape două secole. Convieţuirea a modelat fundamental societatea locală, lăsând urme care au persistat până astăzi.

Observăm, totodată, și viaţa „La porţile Imperiului”, interacţiunea dacilor liberi cu triburile germanice și sarmatice. Mai apoi, în secţiunea „Construind Terra Christiana”, vedem felul în care, pe atunci încă nouă, religia creștină s-a inserat și în societatea rămasă în urma retragerii trupelor și administraţiei romane la sud de Dunăre. Traseul se încheie cu prezentarea întâlnirilor cu popoarele barbare care au definit Antichitatea târzie.

Dincolo de valoarea istorică inestimabilă a artefactelor expuse, trebuie să remarcăm că multe dintre acestea au și o valoare artistică de necontestat, fiind executate cu multă măiestrie și rafinament.