Primăria sectorului 2
a găzduit miercuri, 26 noiembrie, la galeria Dialog, lansarea cărţii Anatomia
succesului. Marius Ghilezan de vorbă cu Dorin Sarafoleanu, apărută la
Editura RAO. Cartea este rezultatul unor discuţii tonice, lejere, despre viaţa
şi cariera profesorului Sarafoleanu – medic de ţară, apoi discipol, maestru şi
specialist care lasă o moştenire –, precum şi despre lucrurile care dor în
România. Doi timişoreni s-au întâlnit şi îşi expun experienţele de viaţă, iar
acestea te fac să fii mai optimist, a observat criticul literar Ovidiu Şimonca,
în seara lansării. Dar cartea nu s-a născut uşor, pentru că „Pe cine ar
interesa viaţa unui om simplu?“, s-a întrebat mult timp profesorul Sarafoleanu.
O predare de ştafetă
construită pe trei niveluri a fost cheia în care publicistul Radu Călin Cristea
le-a prezentat invitaţilor cartea. În primul nivel, profesorul Dorin
Sarafoleanu este medic de ţară într-un sat bănăţean, capitol care a stat la
temelia construcţiei sale: „Există în toată cartea o nostalgie a medicului de
familie, a generalistului priceput, disponibil 24 de ore din 24, iubit de
comunitate şi respectat, a utililor discreţi, a celor harnici ca nişte
furnicuţe, fără de care nu se poate“. Al doilea nivel – discipolul care creşte
în ambianţa, şi nu la umbra unor modele, precum profesorii Mihai Lăzeanu, Ştefan
Gârbea şi Ana Aslan. Pentru a reuşi trebuie să te informezi, să ai curaj, dar
şi un pic de noroc, iar pentru un medic, norocul înseamnă profesori buni.
Pentru că autodidacticismul, o calitate şi, uneori, chiar o virtute, poate să
funcţioneze în medicină la începutul carierei, dar mai târziu devine
insuficient. Al treilea nivel este cel de maestru pentru atâtea generaţii –
profesorul Sarafoleanu este cel care le-a arătat drumul şi i-a ajutat pe mulţi
să se împlinească, a subliniat profesorul Silviu Albu, amintind că modelul
maestrului trebuie să supravieţuiască şi adăugând că „într-o societate a
stridenţelor şi a impertinenţelor provocatoare, profesorul Sarafoleanu este un
model de decenţă“.
După ce a studiat în
Franţa, graţie burselor câştigate, Dorin Sarafoleanu a revenit în ţară, iar cartea
explică esenţa acestor întoarceri – dorul. În 1977, devine membru al Societăţii
franceze de ORL şi chirurgie cervico-facială, iar după 1989 devine preşedintele
aceleiaşi societăţi profesionale, din postura de şef de clinică ORL a
Spitalului „Sfânta Maria“. Radu Călin Cristea a vorbit despre modelul paşoptist
al doctorului Sarafoleanu, cel al specializării în străinătate şi revenirii în
ţară. Profesorul Sarafoleanu crede că societatea românească are nevoie de
oameni care pot construi în acest mod.
Pentru Ovidiu Şimonca,
unul dintre cele mai importante mesaje ale cărţii a fost că în România s-a
putut face medicină de calitate indiferent de sistemul politic, cartea arătând
că există mulţi oameni chibzuiţi, dedicaţi familiei şi meseriei. „O să vedeţi
că noi vorbeam acolo, în luna martie fiind, de lucrul bine făcut – deja făcut,
nu doar promis“, a subliniat Marius Ghilezan.
Cititorul poate afla,
din carte, opinia profesorului privind principalele probleme ale sistemului
românesc de sănătate şi cum ar putea fi ele corectate. Ce e de făcut cu România
de azi şi ce o sabotează sunt alte subiecte mari care au primit atenţie, iar
Dorin Sarafoleanu a fost greu de temperat în discuţiile despre oamenii
politici, a dezvăluit interlocutorul său, el însuşi un cunoscător al lumii
politicienilor.
Cartea conţine şi o
parte boemă, a omului care a primit ciubuc de la ministrul Ion Gheorghe Maurer,
care i-a cunoscut pe Sophia Loren, pe Tito, a mers cu motocicleta la Breaza
pentru a o cuceri pe viitoarea soţie, dar mai ales pe viitorii socri.
„Însoară-te cu cine vrei tu, dar să fie blondă, să ştie să cânte şi să fie
veselă“, îl sfătuiseră părinţii. Iar soţia sa are toate aceste calităţi.
Ultimul cuvânt a fost
al profesorul Sarafoleanu. Concis, a mulţumit celor prezenţi şi celor care au
organizat lansarea, spunând că oriunde se poate face ceva dacă ai curaj,
tenacitate, dacă ai de la cine să înveţi. „E şi o chestiune de destin, de
şansă, şi eu cred că e bine să îţi întâmpini destinul, să îl urmezi, să te laşi
dus, şi nu târât de el.“
