Dr. Eugenia GROSU-POPESCU
marţi, 13 decembrie 2011
B1. Planetă de tânăr. Mă pregătisem
sufleteşte să urmăresc desfăşurările nostime de idei din „Lumea lui Banciu“. Nu
mi-am ales probabil bine ziua. Radu Banciu, cu mintea lui sclipitoare şi
accentul ardelenesc, avea parcă un plus de sarcasm şi pe alocuri o lipsă de
respect, de înţelegere şi simţire faţă de starea sau suferinţele semenilor (o cântăreaţă
are „280 de ani“, o domnişoară „s-a întors de la produs din Spania“, o
personalitate accidentată „va şchiopăta trei luni“…). Se simţea un fel de
infatuare a tinereţii. Ca să nu greşesc prea mult, pentru că şi sarcasmul are
rostul lui, am reţinut din seara aceea doar câteva expresii amuzante, sub care
simţeam că se ascund trăiri de bună calitate: „Avem 6.000 de urşi, Franţa are
numai patru… Singura ţară producătoare de urşi e România“. Sau: „Hoţii noştri păstoresc
ţările europene. Dar nu toţi hoţii sunt plecaţi în străinătate. Mai are cine să
muncească şi în România“. Umorul e un medicament bun nu doar pentru cine îl
receptează, ci şi pentru cine îl produce. Cu atât mai mult în epoci de criză.
Clinici de râsoterapie n-avem; Franţa are, dar nu e singura „ţară producătoare“
de umor din Europa. Umorul (adevărat) e cea mai sigură dovadă de inteligenţă
(adevărată). În „Lumea lui Radu Banciu“, umorul se simte bine. Îi urăm
demiurgului să râdă cu oricât sarcasm de greşeli şi de metehne, dar din ce în
ce mai puţin, până la deloc, de oameni.
Realitatea. Planetă de înţelept. Fundaţia „Sf.
Irina“ întemeiază o adevărată clinică de recuperare în ţara noastră. Recunoştinţă
doctorului Pavel Chirilă şi echipei sale! Fundaţia avea şi până acum un hospice
pentru îngrijiri paliative. Acum, doctorul Pavel Chirilă mărturiseşte într-un
interviu că noul pas înainte a fost făcut din pricină că nu există şi în ţara
noastră, ca în Europa, „un sistem al recuperării oncologice“. A obţinut fonduri
europene pentru proiectul unei clinici de recuperare, pentru acţiuni de prevenţie
şi de depistare precoce a cancerului. Destoinic purtător de cuvânt al
publicului larg, reporterul vrea să ştie: – De ce nu există un asemenea sistem?– Nu ştiu. – Ce puteţi oferi în plus
bolnavilor? – O metodă. – Concret…? – Departamente de psihoterapie,
dietoterapie, fizioterapie, kinetoterapie, învăţarea unui stil de viaţă.
Printr-un screening populaţional putem realiza o depistare precoce. Depistat în
stadiul zero sau imediat după aceea, cancerul nu mai e o problemă. Vom face şi
prevenţie. – Cum e organizată activitatea? – 15 zile ţine sanatorizarea, în timpul ei se trece prin toate
specialităţile. – Câte locuri vor fi? –
42 de locuri. Vom avea şi un laborator de cercetare. – Cât va costa realizarea
proiectului? – Patru milioane de euro,
dar 1.200.000 trebuie să-i punem noi. (Termenul de realizare este peste doi
ani; până atunci, doctorul speră să strângă şi partea de contribuţie care
revine României).
