Într-o perioadă în care „piaţa“ discografică
pare suprasaturată, iar casele de discuri sunt nevoite să caute soluţii pentru
relansarea unei producţii decenii la rând înfloritoare, oferind acum, pe lângă
integrale de operă sau „simfonice“ cu mari artişti sau cu tineri a căror
ascensiune are şi o „poveste“ vandabilă (şi) publicului atras de asemenea
aspecte poate cu tentă mondenă sau de telenovelă, se editează totuşi şi CD-uri
cuprinzând muzică de cameră, în versiuni interpretative de reală valoare, aşa
cum ne dovedeşte, constant, Editura Casa Radio.
Recent, s-a concretizat un astfel de proiect
mult apreciat de melomani, propunând opusuri de anvergură tălmăcite de artişti
de cotă – pianistul Valentin Gheorghiu
şi violonistul Gabriel Croitoru,
care formează, de multă vreme, un duo redutabil. Desigur, lucrările au fostabordate adesea în recital, dar abia în 2010 s-au gravat pe disc, marcând
astfel repere ce merită subliniate, pe lângă calitatea muzicală în sine. Pentru
că, spre exemplu, Sonata nr. 3 „în caracter popular românesc“ de Enescu a
beneficiat, în urmă cu decenii, de o înregistrare realizată de pianist alături
de fratele său, violonistul Ştefan Gheorghiu, după câştigarea premiului
conferit, la prima ediţie a Concursului şi Festivalului „Enescu“, în 1958,
tocmai pentru tălmăcirea acestei partituri. Aceasta a rămas, de altfel, pentru
multă vreme, singura variantă datorată unor solişti români aflată în fonoteca
Radio. Apoi, excelentul violonist Gabriel Croitoru a fost invitat, încă de la
începutul carierei internaţionale, să înregistreze concerte de Paganini şi
Ceaikovski în Franţa, apoi integrala Sarasate chiar în Spania, album prin care
compozitorul era omagiat la centenarul naşterii, în timp ce, în ţară, acele
discuri nu erau cunoscute, nu exista măcar un minut transpus pe disc în
interpretarea sa.
Privit (şi) dintr-o asemenea perspectivă,
CD-ul apărut recent constituie un eveniment, subliniat ca atare cu prilejul
lansării ce a avut loc la sala Radio, unde publicul i-a reîntâlnit şi aplaudat
din nou pe cei doi artişti, aşteptând cu nerăbdare să asculte, în liniştea căminului,
cele trei celebre creaţii incluse pe CD: Sonata „Kreutzer“ de Beethoven,
Sonatina în sol major de Dvor˘ák şi Sonata enesciană. Interpretările încântă
prin sunetul cald şi expresiv, prin anvergură şi sensibilitate, printr-o
colaborare deosebită în dialogul instrumental, rafinat şi perfect echilibrat.
Tot în sfera camerală, dar pe alte
coordonate, la Praga, a apărut un CD al sopranei Anda-Louise Bogza, binecunoscută spectatorilor de la noi şi din
lume pentru performanţele deosebite în genul liric sau în cel vocal-simfonic,
atrasă deopotrivă de miniatura vocală. Dovezi elocvente au fost, de această dată,
interpretarea unor lieduri alese din literatura slavă, alăturând superbe pagini
de Glinka, Ceaikovski, Rahmaninov, Chopin sau Dvor˘ák, cântate în original.
Glasul său plin, vibrant, amplu, de o frumuseţe aparte, le-a conferit un plus
de farmec, în compania pianiştilor Marcel Javorcek şi Galina Aleshkevich. Cele
75 de minute de mare muzică înseamnă, pentru orice meloman, o adevărată
delectare, într-un repertoriu special, interpretat de o solistă care se apropie
cu dragoste şi sensibilitate de lieduri (parte denumite romanţe, parte cântece)
cu o încărcătură expresivă deosebită, reliefată cu dăruire şi sinceritate.
În treacăt fie spus, nici reputata noastră
soprană nu are încă vreun disc înregistrat în ţară, deşi ar merita din plin.
Poate cei ce vor asculta CD-ul său apărut în Cehia, acolo unde s-a stabilit de
mulţi ani, evoluând ca prim-solistă a Operei pragheze, să considere necesară şi
oportună editarea unor discuri cu arii din opere sau poate chiar cu lieduri în
interpretarea uneia dintre cele mai captivante voci de soprană spinto-dramatică
născute pe „plaiurile mioritice“. Până atunci, rămâne doar posibilitatea de a
achiziţiona, din străinătate, şi acest nou CD, şi integrala sa cu Trubadurul.