Autentificare

Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!

Căutare:

Căutare:

Acasă  »  CULTURĂ  »  Cultură

Biografii „în oglindă“

Viața Medicală
Dr. Mihail TOMŞA luni, 26 mai 2014
   Similitudinea biografiilor noastre – a autorului cărţii Amintiri dintr-o copilărie furată (Cronedit, Iaşi, 2014), Adrian Aldea, şi a mea – este, pentru mine, tulburătoare. Amândoi născuţi în anul Anschluss-ului, vocabulă ce defineşte contopirea forţată a Austriei cu Germania hitleristă, sub auspiciile cancelarului nazist Arthur Seyss-Inquart, ţară care ar fi urmat să devină o provincie (Ostmark) a celui de-al treilea Reich, am avut de îndurat, ca bieţi oameni „supt vremi“, vicisitudinile ultimului război mondial, astfel anunţat. (Debutul conflagraţiei avea să aibă loc odată cu invadarea Poloniei, la 1 septembrie 1939.) Dar şi a urmărilor de mai târziu ale războiului pentru România: întoarcerea armelor împotriva foştilor aliaţi în august 1944, ocupaţia bolşevică de lungă durată, anularea democraţiei, abolirea monarhiei şi izgonirea suveranului, costurile umane ale transformărilor economice şi sociale consecutive, de inspiraţie sovietică, inversarea scării valorilor, totalitarismul comunist ce a culminat cu „epoca de aur“, perioadă încheiată după 50 de ani cu evenimentele sângeroase din decembrie ‘89.
   În această jumătate de veac, ambii am crescut cunoscând foametea din 1946–1947, cartelele pentru alimente, lodenul „pe puncte“, şedinţele nesfârşite de îndoctrinare ideologică sau cele având ca obiect demascarea duşmanului de clasă, frica arestărilor politice ale părinţilor şi rudelor apropiate etc., am avut parte de reforma rusificată a învăţământului, de un liceu ca vai-de mama-lui, absolvit la 16 ani, salvat ici-colo de câte un profesor din „vechea gardă“ dedicat misiei sale, ne-am întemeiat familii, ne-am format ca medici (învăţând nu numai medicină, dar şi marxism-leninism plus limba rusă), iar autorul – strălucit la studiu, norocos, nevoit totuşi să-şi mistifice dosarul de cadre – a reuşit să devină chirurg şi profesor universitar. Acesta ne-a fost destinul şi în primul rând „călătoria iniţiatică“, după cum denumeşte excelentul prefaţator al cărţii, scriitorul şi poetul Valeriu Stancu, copilăria. Şi, dacă unii din contingentul nostru (1938) ar fi avut talentul lui Adrian Aldea, curajul introspecţiei şi al publicării rezultatelor acestei analize, amintirile lor s-ar fi oprit, probabil, la aceleaşi momente descrise în carte, de mare impact în existenţa generaţiei noastre. Pentru ceilalţi, doar cititori, cu siguranţă că suvenirurile autorului „copilăriei furate“ îi vor răscoli prin asemănare, încât în multe dintre pagini se vor regăsi, ca şi mine, cu firească emoţie.
   Prof. dr. Adrian Aldea, medic-scriitor („Oameni şi bisturie“, două volume, ediţii repetate 1990, 1994, 2014; „Medicinist în târgul Ieşilor“, 1997) şi avizat colecţionar de artă (alcătuitor al albumului: „Viaţa ca labirint, Arta ca speranţă“, 2013), declară că demersul său nu este o defulare, un efort gratuit. Ci, observând că memoria la români este degrabă trecătoare şi că mulţi tineri sunt neinformaţi în legătură cu vremuri pe care nu le-au apucat, dar faţă de care adoptă (în necunoştinţă de cauză) o nostalgie de împrumut de la cei care regretă oferta ceauşismului: subzistenţa, o subzistenţă ternă, în orice condiţii, fie şi acelea ale lipsirii de libertate şi drepturi ale omului, a considerat obligaţie civică faptul de a împrospăta, chiar şi în maniera în care a făcut-o, memoria publică. Aceasta „pentru a nu se aşterne uitarea peste nişte evenimente cumplite, care oricând se pot repeta. Şi, atâta vreme cât cancerul roşu încă ne ameninţă Fiinţa, pot afirma, asemenea lui Victor Hugo, că «aceste scrieri nu vor fi de prisos»“ (din „Cuvântul autorului“). Dată fiind apartenenţa sa de clasă, copilăria – cu toată ocrotirea părintească – şi apoi adolescenţa nu vor fi „fericite“, ci adesea amare, cu pierderi de bunuri ale familiei dobândite în mod cinstit, lipsuri şi privaţiuni, cu situarea absurdă într-o categorie socială, artificial creată, a „duşmanilor poporului“.
   Cartea începe, în mod logic, cu informaţii asupra locului naşterii (Ploieşti), părinţi (intelectuali de sorginte ardeleană), casa familiei, de neuitat (casă boierească din 1906, achiziţionată de bunicul patern), vacanţele, prima amintire – de la vârsta de doi ani şi jumătate (!): marele cutremur din noiembrie 1940. Apoi, o serie de întâmplări înregistrate pentru totdeauna „pe hardul computerului“ natural şi proaspăt al copilului, unele înţelese însă mai târziu, intricate cu evenimente din lumea adulţilor: mişcarea legionară şi crimele săvârşite de o parte a acestora, tatăl plecat pe front, bombardamen­tele, îndeosebi cele anglo-americane asupra rafinăriilor Ploieştiului, refugiul ales neinspirat lângă pădurea de la Gherghiţa, unde se afla camuflat postul german de radio Ilse 2, care avea emisiuni pentru toate ţările din Balcani, fiind prin aceasta o ţintă. Ori poveştile bunicii materne, care găsea timp să-i citească basmele lui Petre Ispirescu, ale fraţilor Grimm sau aventurile lui Pinocchio, plimbările cu bunicul în docar, plecarea de la Ploieşti la Buzău, la „Tata Moşu“, intrarea trupelor sovietice pe teritoriul ţării, în august 1944. Apoi, întoarcerea acasă a tatălui rănit pe front, pregătirile pentru şcoală (1945), rechiziţionarea casei de către soldaţii Armatei roşii, imaginea distrugerilor din Ploieştiul postbelic, amintiri despre colegii de clasă, prima învăţătoare şi profesorii din adolescenţă – sunt următoarele notaţii. Digresiuni necesare se referă la „ascuţirea luptei de clasă“, la restructurarea aberantă a învăţământului liceal, la sărăcia care se instalase în toate domeniile: cozi interminabile pentru „un colţ de pâine neagră“ şi marmelada acră din prune, percheziţiile domiciliare nocturne şi arestarea – fără motiv – a tatălui, apoi perioada de domiciliu forţat, undeva lângă Râmnicu Sărat, într-un fost garaj. Interesante sunt portretele colegilor de liceu şi menţionarea succintă a traseului lor profesional. Negreşit binevenite şi memorabile sunt relatările despre prestigioşi intelectuali de sorginte ploieşteană, între care profesorul de istorie Nicolae Simache, o veritabilă legendă, creatorul a nu mai puţin de patru muzee şi mai multe case memoriale.
   Cărţile după care s-a pregătit pentru examenul de admitere la Medicină sunt cunoscute întregii noastre generaţii, precum era „Anatomia“ lui Sanielevici. Admis în anul întâi, este curând exmatriculat, urmare a „vigilenţei“ unui coleg care îl turnase la secretariat că era fiu de fost moşier şi că actul de stare materială din dosarul său era fals. Va da din nou examen de admitere, la Iaşi, sperând că aici i se va fi pierdut urma, dar în anul al cincilea este din nou descoperit că se folosise de adeverinţe trucate. Astfel enumerate întâmplările n-au savoarea celor scrise, autorul făcând adesea haz de necaz. Şi nici nu este scopul acestei prezentări de a se substitui interesului şi plăcerii cititorului în a parcurge filele cărţii. „Dacă sunt valoroase, scrie Valeriu Stancu, aşa cum se vădesc a fi rememorările lui Adrian Aldea, cărora stilul, bogat, viu le asigură atractivitatea, faptul în sine, povestea le conferă originalitate, dinamism, raportarea la factorul social le înzestrează cu autenticitate, iar talentul le face să fie cunoscute, preţuite, căutate, atunci amintirile (ca şi memoriile, jurnalul) constituie un pact cu sine însuşi de care să profite «celălalt», adică tocmai cititorul.“

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
Avem două tipuri de abonamente anuale:
• Tipărit + digital – 200 de lei
• Digital – 129 de lei

Prețul include TVA și taxele poștale de expediere a ziarului.
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
• Colegiul Medicilor Dentiști din România – 5 ore de EMC
• Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
• OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
• OAMGMAMR – 5 ore de EMC