Autentificare
Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta
Căutare:
Căutare:
Acasă  »  LIFESTYLE  »  Cultură

Alinarea suferinței

Viața Medicală
Prof. asoc. dr. Adrian RESTIAN vineri, 29 ianuarie 2016
     Probabil că unul dintre cele mai mari succese ale societății contemporane din țările dezvoltate a fost prelungirea duratei medii de viață de la 50 de ani, cât era la începutul secolului trecut, la aproape 80 de ani, astăzi. Din păcate, cu toate progresele înregistrate, medicina încă nu poate asigura o stare de sănătate satisfăcătoare în ultimii ani ai vieții. Aproape toți anii câștigați prin prelungirea duratei medii de viață sunt întovărășiți de suferințe și dizabilități foarte grave, așa încât durata medie de viață sănătoasă nu depășește, în țările europene, mai mult de 58–60 de ani. Când nu mai există nicio posibilitate de vindecare sau cel puțin de ameliorare a bolii, medicul trebuie să înceapă să acorde îngrijirile paliative, pentru a ameliora calitatea vieții bolnavului, să-i facă mai suportabilă ultima perioadă a vieții acestuia, precum și a familiei lui.
     La început, tratamentele paliative s-au acordat bolnavilor de cancer, apoi și altor boli, cum ar fi cele neurologice, în insuficiențele de organ și demențe. În ultimul timp, creșterea duratei medii de viață face tot mai necesare îngrijirile paliative geriatrice. Se apreciază că datorită tratamentelor patogenice, care deși nu pot vindeca, reușesc să prelungească foarte mult evoluția bolilor cronice, peste 20 de milioane de bolnavi din întreaga lume au nevoie în fiecare an de îngrijiri paliative. Dintre aceștia, 6% sunt copii, ceea ce înseamnă că tratamentele paliative nu se adresează numai bătrânilor, ci și adulților și copiilor.
     Pentru că tratamentele paliative au devenit o problemă importantă pentru sistemele contemporane de sănătate, atât din punct de vedere financiar, cât și al organizării și pregătirii cadrelor, tot mai des se organizează cursuri și se scriu manuale. Acesta este și motivul apariției primului Tratat de îngrijiri paliative la domiciliu, elaborat de dr. Marinela Olăroiu și colaboratorii, apărut anul trecut la Editura Etna. Acest tratat este o dezvoltare și o aducere la zi, în condițiile în care cercetarea științifică evoluează atât de rapid, a Compendiului de îngrijiri paliative la domiciliu, apărut în anul 2014 sub redacția aceleiași dr. Marinela Olăroiu. 
     În România, peste 90% din bolnavi preferă să-și trăiască ultimele clipe din viață la domiciliu, în mijlocul familiei. Dintre aceștia însă numai un sfert beneficiază de fapt de îngrijiri paliative, care să le facă ultima etapă a vieții mult mai suportabilă.
     După cum subliniază dr. Marinela Olăroiu, îngrijirile paliative la domiciliu au anumite avantaje, așa cum ar fi participarea familiei la îngrijirea bolnavului, ceea ce poate asigura un confort psihic superior, mult mai acceptat de bolnavi decât cel realizat de niște necunoscuți în spitale. Evident că îngrijirile paliative de la domiciliu pot avea și anumite dezavantaje, cum ar fi de exemplu lipsa dotărilor tehnice și a personalului specializat din spital. Tocmai acest lucru vor să-l îmbunătățească autorii prin publicarea acestui tratat.
     După o scurtă introducere, în care se abordează importanța îngrijirilor paliative, tratatul descrie componența echipei multidisciplinare. În forma ei minimală, aceasta poate fi formată dintr-un medic, două–trei asistente și membrii familiei, care au fost instruiți în acest sens. În formă extinsă, echipa poate fi formată dintr-un medic coordonator, două–trei asistente, un kinetoterapeut, un dietetician, un asistent social, un psiholog, un preot și membrii familiei, instruiți în acest sens.
     Urmează un capitol despre managementul simptomelor și sindroamelor cel mai des întâlnite în fazele terminale ale bolilor. Din acest punct de vedere este foarte important de remarcat faptul că acest tratat începe nu cu boli, ci cu simptomele care afectează calitatea vieții bolnavului. Asta, deoarece medicul și mai ales cel de familie are de-a face mai întâi cu simptome și în cele din urmă cu boala. În îngrijirile paliative, abilitatea de a diagnostica boala este, după cum arată autoarea, secundară celei de a alina suferința. De aceea, îngrijirile paliative apelează mai ales la tratamentele simptomatice și patogenice decât la cele etiologice, de care cu mici excepții, așa cum se întâmplă în cazul bolilor infecțioase, nici nu prea dispunem.
     În acest capitol sunt prezentate peste 50 de simptome, cel mai frecvent întâlnite în fazele terminale ale bolilor. Alături de dr. Marinela Olăroiu, la realizarea capitolului au participat: dr. Cornelia Nițipir, dr. Brândușa Focșeneanu, dr. Mihaela Leșe, dr. Sorina Aurelian, dr. Minerva Ghinescu, dr. Justin Aurelian, dr. Gabriela Rahnea-Niță, dr. Sorina Pop, care au descris foarte instructiv tabloul simptomatic pe care l-ar putea avea bolnavul în fazele sale terminale. 
     După descrierea semnificației și incidenței simptomului respectiv, se descriu cauzele, adică bolile în care poate apărea, eventualele investigații paraclinice necesare, prevenția și tratamentul necesar. De remarcat importanța deosebită pe care autorii au acordat-o unor simptome, cum ar fi: durerea, febra, dispneea, hemoragiile, incontinențele, confuzia, delirul și altele. 
     De multe ori, pe fondul unor suferințe cronice pot apărea și eventuale urgențe medicale, sau chiar chirurgicale, cum ar fi: convulsiile, hemoragiile masive, fracturile, ocluziile intestinale și retenția acută de urină. De aceea, autorii descriu pe larg simptomatologia și tratamentul lor, mai ales tratamentul prespitalicesc al urgențelor medico-chirurgicale grave care presupun internarea în spital.
     După ce au expus problemele teoretice, autorii trec la descrierea deprinderilor practice, a tehnicilor și manevrelor pe care trebuie să și le însușească membrii echipei, pentru a putea acorda îngrijirile paliative necesare. Așa, de exemplu, autorii descriu pe larg îngrijirea fistulelor, a stomei, ulcerațiilor și escarelor, tehnicile de administrare a medicamentelor, alimentației parenterale, cateterelor vezicale, canulei traheale, dializei peritoneale, oxigenoterapiei, puncției pleurale, puncției abdominale de evacuare a lichidului de ascită și așa mai departe.
     Ultima parte a cărții este dedicată managementului aspectelor psihologice, îngrijirilor paliative legate de vârstă și aspectelor etice și medicale legate de perioada de sfârșit a vieții. Fără a reduce cu nimic din importanța aspectelor tehnice, după părerea mea acestea sunt problemele cele mai dificile ale îngrijirilor paliative, pentru că avem de-a face cu un om care are nu numai un corp în suferință care se îndreaptă iremediabil spre deces, ci și un psihic, o mulțime de sentimente, legături afective, rude, prieteni de care este indisolubil legat. Apoi, bolnavul mai are o profesiune, niște proiecte, vise, planuri și fie că îi spunem noi sau nu, vede și el că toate acestea se întrerup brusc, pentru totdeauna.
     Probabil că unul dintre cel mai relevante capitole ale cărții, în contextul îmbătrânirii populației, este cel privind moartea din perspectiva religiei creștine, scris de dr. Constantin Bogdan, care arată că ajutorul pe care putem să-l dăm unui bolnav în ultimele etape ale vieții sale ar fi imposibil de apreciat în afara religiei. De aceea, în echipa de îngrijiri paliative ar trebui să existe și un preot.
     În concluzie, cred că acest tratat este extrem de util, el contribuind la ameliorarea îngrijirilor paliative de la noi din țară și a suferințelor bolnavilor aflați în ultimele etape ale vieții lor.

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
  • Tipărit + digital – 199 de lei
  • Digital – 149 lei
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC