Autentificare

Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!

Căutare:

Căutare:

Acasă  »  CULTURĂ  »  Cultură

Adulţii pun întrebări trăsnite

Viața Medicală
Dr. E. G.-P. miercuri, 6 februarie 2013
   Copiii, din păcate, apar la radio destul de rar. Chiar şi programele dedicate lor nu sunt populate decât extrem de rar cu copii adevăraţi, cu copii din ziua de azi. Rolurile de copii sunt interpretate de adulţi talentaţi, cu voci subţirele, sau de copiii înşişi, care însă, la microfon, nu sunt cei „vii şi naturali“, ci doar cei gândiţi de producători, de scenarişti, de regizori. Imaginea şi amintirile propriei copilării joacă la aceştia din urmă un rol determinant. Reprezentările şi trăirile copilului care au fost schiţează în mintea lor, în timpul lucrului cu copiii actuali (o activitate foarte plăcută, de altfel), un portret-robot al copilului ideal, iar acesta are darul să acopere şi să înceţoşeze cunoaşterea personalităţii celui sau celor prezenţi în studio. Acesta este procesul care are loc în marea majoritate a cazurilor. Rezultatul? Copiii, bine struniţi, bine educaţi, devin interpreţii unei copilării care nu este a lor şi fie „se prostesc“, manifestându-se „pe o singură trăsătură de caracter“ (ca atunci când cântă, dansează ş.a.m.d., executând prompt şi conştiincios preţioase îndemnuri ale celor „mari“, cu care însă nu sunt întru totul de acord), fie îşi folosesc umorul, bravează, râd de „copiii mari“ din faţa lor, atunci când „se prind“ ce anume îi amuză pe „babalâci“ (ca în „Copiii spun lucruri trăsnite“, de la televiziune, sau ca la simpaticul „Colţ al copiilor“, de la radio). Se poate desluşi lesne faptul că ei folosesc cu maximă abilitate reţeta, punând în practică numai acel comportament care-i încântă pe adulţi. Şi astfel, emisiunile pentru copii devin emisiuni pentru părinţi şi bunici. Cele mai multe „emisiuni pentru copii“ sunt, de fapt, pentru adulţi. La televiziune, „desenele“ atrag prin dramatism, mişcare şi culoare; la radio, „Noapte bună, copii“ ar putea adormi cu mult succes copiii doar dacă şi numai dacă ora de emisie s-ar potrivi cu ora de culcare a copilului şi dacă părinţii înşişi ar aprecia rolul şi calitatea poveştilor respective.
   Dar… de prisos vorbele mele. O echipă complexă de cercetători autentici ar putea răspunde mult mai bine şi mai cu folos la întrebarea: „Sunt pentru copiii de astăzi emisiunile pentru copii?“. (Sau e ca atunci când injecţiile intramusculare ajung în grăsime iar cele intravenoase se fac paravenos?) De ce ne vine să râdem ca de o prostioară când reporterul întreabă copiii de azi: „Cum au apărut animalele?“ iar preşcolarii mici răspund, logic şi firesc: „Din mămicile lor“. Nu cumva râdem de noi înşine că, la doi-trei ani, habar n-aveam „cum au apărut animalele“? Şi ce alt răspuns şi-ar fi dorit reporterul?
   La un curs de comunicare intitulat „Copil de radio“, un elev din clasa a patra, cu mamă româncă şi tată din Asia, la tema „Interviuri despre mine“, a consemnat: „De curând, a trebuit să cer părerea celor din jurul meu despre mine. Mi-am luat un pix şi un carneţel şi am trecut la treabă. – Mamă, care este părerea ta despre mine? – Eşti frumos, inteligent şi descurcăreţ, dar eşti puţin cam dezordonat, puţin cam prea visător şiprea puţin responsabil faţă de datoriile tale… – Tată, care este părerea ta? – Eşti deştept, bine făcut şi chipeş, dar puţin cam slăbuţ, puţin cam dependent de mama ta şi puţin cam răsfăţat… Am citit şi răscitit părerile părinţilor mei despre mine, încercând să-mi dau seama cum sunt eu în ochii celorlalţi. Sunt frumos şi deştept dar puţin cam aşa, puţin cam altfel, puţin… Poate că aşa sunt eu! Dar peste câţiva ani, când o să fiu puţin mai mare, vreau să urc puţin în vârful Everestului şi să-mi strig puţin numele, vreau să zbor printre stele şi să le prind puţin în mâini, vreau să descopăr leacurile tuturor bolilor din lume şi vreau să fac puţină pace! Un băiat de 11 ani, astăzi cam puţin, dar mâine mare“. Semnează: „Arian Oloumi, născut la Teheran“. Seamănă şi nu seamănă astfel de mărturisiri cu gândurile noastre, dar bine ar fi să aflăm cât şi cum.

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
Avem două tipuri de abonamente anuale:
• Tipărit + digital – 200 de lei
• Digital – 129 de lei

Prețul include TVA și taxele poștale de expediere a ziarului.
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
• Colegiul Medicilor Dentiști din România – 5 ore de EMC
• Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
• OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
• OAMGMAMR – 5 ore de EMC