Dorin Farcău este doctor în știinţe medicale, medic primar pediatru. Își desfășoară activitatea în Clinica de Pediatrie III, din cadrul Spitalului Clinic de Urgenţă pentru Copii Cluj-Napoca, deţine competenţe în endoscopie digestivă și are supraspecializare în pneumologie pediatrică și gastroenterologie pediatrică. Este responsabil de coordonarea curriculară pentru specializarea asistenţilor medicali licenţiaţi, activităţi de management academic, pregătirea rezidenţilor în gastroenterologie pediatrică.

Care au fost provocările acestui an pandemic?

Au fost câteva mutaţii importante. Prima dintre ele o constituie reducerea globală a numărului de adresări a pacienţilor pediatrici către serviciile medicale. Pe de altă parte, a limitat oarecum accesul pacienţilor cronici la urmărirea afecţiunilor pe care aceștia le au. Iar în ultimele luni am început să ne confruntăm cu o patologie nouă la pacienţii pediatrici care au trecut prin infecţia cu SARS-CoV-2. Unii dintre ei au o serie de sechele– cele mai importante, care și dau multă bătaie de cap, sunt cele cardiovasculare și respiratorii, consecinţă a sindromului inflamator multisistemic.

Aţi sesizat particularităţi ale COVID-19 la copii?

Cazurile severe au fost puţine. Mă gândesc la sindromul inflamator multisistemic; practic majoritatea cazurilor au fost de tip respirator și cu manifestări digestive, acestea fiind, la un moment dat, particularităţi ale COVID-19. Toate cazurile au fost gestionate în serviciile noastre de urgenţă. Cele cu suspiciune ridicată au fost izolate, s-au făcut testări, cei care au fost infectaţi au fost internaţi în secţia COVID a Spitalului de Boli Infecţioase. S-a lucrat și se lucrează zi-lumină. Remarc efortul extraordinar pe care serviciul de urgenţă de la UPU Pediatrie l-a făcut și îl face, ei fiind în prima linie a frontului.

De la teamă, la încredere

Care a fost atitudinea părinţilor în toată această perioadă?

La începutul lunilor de pandemie, aparţinătorii au fost mult mai speriaţi decât sunt astăzi, asta este o certitudine. Azi vin spre noi cu mult mai multă încredere. Cred că, în general, părinţii au fost și au devenit receptivi în a aplica în unităţile noastre, și nu numai, măsurile de protecţie cerute de autorităţi. S-au conformat, se conformează restricţiilor impuse. Sincer să fiu, nu-mi amintesc de cazuri nesănătoase,
ostile, din partea lor.

Cu ce situaţii vă confruntaţi acum?

Aglomeraţia este legată acum și de cursurile școlare. Apar alte probleme, alte viroze, care au lipsit datorită școlii online. Au apărut intercurenţele obișnuite, dar aici uneori e dificil să pui un diagnostic diferenţial între un posibil caz de COVID-19 și virozele cu care ne întâlnim uzual. Faptul că s-au întâlnit copiii le-a dat părinţilor un impuls de a ieși în lume, de a merge la medic, un trend de normalizare a situaţiei. Rămânem pe mai departe cu sabia lui Damocles deasupra capului. Au apărut tulpini noi, care nu sunt încă sau în totalitate acoperite de
vaccinuri.

Statul în casă, un handicap major

Care este incidenţa obezităţii morbide la copii?

Aţi atins un subiect sensibil. În acest an pandemic putem vorbi despre o creștere a incidenţei obezităţii în rândul populaţiei pediatrice, din considerente lesne de înţeles. Poate mai îngrijorător, spun eu, este accesul de utilizare a computerelor, a telefoanelor mobile, a tabletelor, motivul fiind școala online. Aceasta i-a împins spre un fel de sedentarism, pe care îl vom combate foarte greu. Copiii trebuie încurajaţi să facă mișcare, să iasă din casă, să socializeze. Statul în casă e un handicap mare, cum un handicap este și lipsa de mișcare.

Să mai punem la socoteală statul în casă prin prisma aerului închis…

Aveţi dreptate. Restricţionarea activităţilor copilului, statul în medii închise mai corect spus, își pune amprenta asupra funcţiei pulmonare. Din fericire pentru noi, nu am observat în această perioadă mai multe infecţii pulmonare respiratorii, nu am observat mai multe manifestări alergice legate de lipsa de ventilare, de prezenţa mucegaiului.

Cum aţi gestionat situaţia în perioada stării de urgenţă?

În acele momente critice a fost, e adevărat, mai dificil și pentru noi, și pentru pacienţii pediatrici. Am făcut toate eforturile ca pacienţii pediatrici să ajungă în serviciul nostru în siguranţă și să fie și internaţi în siguranţă, acolo unde a fost nevoie. Nu ne-a fost deloc ușor. Important este că s-au prezentat la control, și-au urmat tratamentele; repet, nu a fost ușor, dar am reușit.

Mereu cu garda sus

Când v-a fost cel mai greu în acest an pandemic?

La început, când nu știam cu ce ne confruntăm. Ulterior, pe măsură ce lucrurile au devenit tot mai clare, și vizavi de virulenţa acestei afecţiuni, și de potenţialele complicaţii, ne-am mobilizat cu toţii. Niciun coleg nu a lăsat garda jos, s-a lucrat normal, respectând regulile de protecţie. Ca și în prezent. Din fericire, am beneficiat și de materialele de protecţie necesare bunei desfășurări a activităţii. Să vă mai spun un lucru la fel de important și relevant pentru activitatea noastră: niciunul dintre noi nu a fost infectat, nici nu este. Asta spune, cred eu, multe despre felul cum lucrăm aici, cum abordăm pacientul pediatric de la intrarea în unitatea noastră și până la externare.

Se poate face medicină online?

Eram convins că mă veţi întreba. Să vă spun sincer, nu. Nu se poate face medicină online. E profilul vocaţional în care nu ai cum să înveţi și să performezi online. Oricât te-ai strădui, una este contactul direct la patul bolnavului și alta consultaţia de la distanţă. Cât ne privește, intrăm, cel puţin noi, în normal. Rezidenţii au fost și sunt alături de noi, au fost încă de la început. Studenţii vin prin rotaţie, interacţionează cu pacienţii, cu aparţinătorii. Se poartă masca, se poartă mănuși.

Sunteţi pentru vaccinarea copi­ilor?

Da. Trebuie să așteptăm studiile care deja au început și sper să avem un vaccin și pentru copii. Iar asta, cât mai repede posibil.