Avertizori
publici despre fraude academice
–
Cum faceți să scrieți despre retractările din alte țări? România este un exemplu
bun în acest sens. Bănuiesc că e dificil să urmăriți reviste publicate în alte limbi
decât engleza. Cum țineți evidența unor astfel de retractări?
–
La fel cum facem în toate cazurile: primim informări din partea publicului. Noi
suntem deja mai cuprinzători decât orice altă bază de date, am înregistrat peste
14.000 de retractări. Nicio altă bază de date nu are mai mult de șase sau șapte
mii. Acum, dacă mă întrebați dacă reușim să acoperim tot ce e în altă limbă decât
engleza, sunt sigur că nu. Apoi, limba engleză este limba oficială a științei, este
limba în care vor să publice cei mai mulți oameni de știință, presiunea este mai
mare și asta face să întâlnim mai frecvent fraude în revistele de limbă engleză.
–
Unele din retractări sunt cauzate de frauda academică, iar aceasta, la rândul ei,
este cauzată de presiunea exercitată asupra oamenilor de știință de către instituții
și de către organismele de reglementare, pentru promovarea academică. Credeți că
s-ar putea schimba ceva în acest sens? Cum?
–
Lucrurile sigur ar trebui să se schimbe, în așa fel încât singura monedă de schimb
să nu mai fie publicarea în reviste cu factor de impact mare. Nu pretind că aș ști
cum ar fi bine să se schimbe lucrurile sau că am vreo rețetă pentru asta. Dar cred
că ar trebui să credităm oamenii pentru publicarea datelor, pentru comunicarea datelor,
pentru reanalizarea datelor strânse de alții. Poate că ar trebui să acordăm credit
pentru reproductibilitate și nu doar pentru articolele apărute în Nature. Nu știu
exact cum, dar sigur ar trebui ca lucrurile să se schimbe.
–
Apropo de reproductibilitate, sunt multe cercetări fundamentale care dau greș tocmai
la acest capitol. Mai devreme ați amintit de celulele HeLa, mai sunt și alte linii
de celule canceroase care au fost utilizate masiv până acum. Ce se întâmplă cu cercetările
în cauză, unele publicate în reviste de top? Rezultatele sunt acum inutile.
–
Sunt inutile pentru ceea ce credeam că ar folosi, dar sunt utile dacă te interesează
celulele canceroase. Adam și cu mine am scris un editorial, anul trecut, pe această
temă. Nu ar trebui retractate, dar ar fi nevoie de o notație specială, care să explice
că studiul în cauză e, de fapt, despre celulele HeLa, care au contaminat culturile
originale. Și că, acolo unde apare celulă tumorală renală, este de fapt vorba de
celule de cancer cervical. Se poate face. Un articol recent estima la cel puțin
33 de mii numărul articolelor cu astfel de probleme. Bine, asta e, hai să adăugăm
o notă la fiecare.
–
Bine, dar celulele HeLa nu sunt stabile, se schimbă de la o generație la alta. Nici
măcar nu rămâne aceeași linie celulară.
–
Sunt avocatul diavolului când întreb cât timp să pierdem cu studiile respective.
Știm care e problema, hai să semnalăm de la început: studiul e despre celulele HeLa
din 2006. Și gata. Avem lucruri mai bune de făcut. Sunt alte studii problematice
despre care încă nu știm de ce sunt problematice. Avem tendința de a ne fixa pe
problemele deja identificate. Hai să mergem să căutăm probleme despre care încă
nu știm nimic. E mult mai greu. Și eu făceam greșeala asta, dar nu mai vreau să-mi
risipesc energia așa.
Motivații
mai bune
–
Cum vedeți faptul că editorii fac vâlvă pe seama unor articole publicate? Este bine
sau rău pentru știință?
–
Acum vreo doi ani, am scris de ce cred eu că tot jurnalismul de știință se face
prost. Toate motivațiile care pun presiune pe cercetători să publice – în Nature,
de pildă – se regăsesc și în cazul jurnaliștilor. Ajungem să avem titluri despre
cum tocmai a fost vindecat cancerul. E groaznic. Și deopotrivă creează probleme
și le agravează pe cele existente. Soluții există, dar ele nu constau doar în decizia
unui reporter de a face lucrurile altfel. Așa cum trebuie să găsim motivații mai
bune pentru oamenii de știință, trebuie să găsim motivații mai bune și pentru jurnaliști.
–
Dar, în același timp, nu putem să nu vedem că Nature, Science și Cell rămân cele
mai importante reviste. Toate premiile Nobel pentru științe naturale au fost acordate
anul acesta pentru cercetări publicate în cele trei reviste.
–
Credeți că s-ar putea schimba ceva în viitor?
–
Nu îmi place să fac predicții. Dar va fi interesant de văzut cum vor evolua reviste
ca eLife sau chiar PLOS. Apoi, multe cercetări sunt din ce în ce mai interdisciplinare,
ceea ce face întreaga idee a premiilor Nobel mai greu de pus în practică. Și să
nu mă înțelegeți greșit, nu zic că Nature, Cell și Science nu ar publica articole
importante. Ci că sunt multe alte cercetări importante care nu ajung în aceste reviste,
iar unele din articolele pe care le publică arată foarte sexy, uimitor, mirobolant,
dar nu trec proba timpului. Aici e problema.
–
Credeți că ar trebui ca jurnalismul de știință să se facă altfel decât în prezent?
Am avut, acum câțiva ani, exemplul Washington Post, care publica simple comunicate
de presă ale universităților. Oare facem ce trebuie, ca jurnaliști de știință?
–
Unii da, unii nu. Sunt multe exemple de ambele părți. Jurnalismul de știință de
calitate nu se bazează pe un singur studiu de fiecare dată, ci încearcă să privească
la imaginea de ansamblu, să evalueze unde se află domeniul și ce se întâmplă cu
adevărat. Jurnalismul prost face ca fiecare studiu să pară magic, răspunsul la toate
problemele. Și nu e ușor de oprit această tendință, deoarece cu toții trebuie să
hrănim fiara, să publicăm multe articole în ziar sau pe site. Trebuie să gândim
o cale mai bună de a face asta.
Totul
este provizoriu
–
Predați jurnalism medical la New York University. Care ar fi coordonatele principale
pe care ar trebui să le urmeze cineva interesat de acest domeniu?
–
Să fie sceptic, să privească întregul context, imaginea de ansamblu, să înțeleagă
că niciun studiu nu este „final”, totul este provizoriu. Apoi, să înțeleagă că orice
tratament are efecte secundare și costuri. Că sunt o mulțime de forțe nevăzute care
își împing propria agendă – grupuri de advocacy, companii farmaceutice, chiar guverne.
Să înțeleagă contextul și faptul că doar pentru că îți trimite cineva un comunicat
de presă nu înseamnă că totul e bine și frumos.
–
Ar trebui să se schimbe și percepția societății față de știință? Cred că nu ar exista
jurnalism de știință prost dacă nu ar exista consumatori la capătul celălalt al
articolelor.
–
Sigur... Nu știu dacă ar trebui să se schimbe societatea, dar mi-aș dori să încetinească
un pic, să înțeleagă că nu există cure miraculoase în fiecare săptămână. Dar aceasta
e o problemă mai mare decât jurnalismul. Este Dr. Oz jurnalist? El ar putea spune
că da, doar apare la televizor. Noi am scris despre el, pentru că apărea la televizor
și vorbea despre binefacerile extractului de cafea verde, făcând referire la un
studiu pe această temă. Am căutat articolul respectiv, care fusese retractat, așa
că am dat știrea despre retractare. Și apoi chiar a schimbat informația respectivă
și pe site-ul lui. Dar nu am semnat petiția care-i punea sub semnul întrebării calitatea
de medic. Aș semna o petiție dacă ar fi violate drepturile presei. Ca președinte
AHSJ, am trimis o scrisoare către secretarul pentru sănătate și servicii umane [ministrul
american al sănătății] pentru a cere o conferință de presă, dar nu aș semna o petiție
pentru concedierea cuiva.
–
Credeți că omisiunea de a dezvălui potențialele conflicte de interese ar trebui
să conducă la retractarea articolelor?
–
E interesant. Tehnic, s-ar putea. Subiectul este abordat și de ghidul COPE. De cele
mai multe ori, revistele publică doar o corecție sau, dacă e vorba de o retractare,
sunt și alte motive invocate. Una dintre problemele cu dezvăluirea potențialelor
conflicte de interese este că autorii adesea furnizează informațiile, dar editorii
decid că nu sunt relevante. Trebuie să găsim o rezolvare. Ar trebui să existe un
formular standardizat pentru conflictele de interese, care să fie disponibil online,
undeva, și la care să trimiți link de fiecare dată când publici ceva. Dar nu știu
dacă retractarea este cea mai bună soluție. Dacă e vorba de lipsă de onestitate,
da, deoarece ar putea fi manifestată și la alte capitole. Dar situația e mai nuanțată
atunci când cineva nu consideră relevantă informația respectivă. Nu știu, nu aș
vrea să intru în mințile oamenilor. E periculos, ca jurnalist, să faci asta. Sunt
mulți cei care comentează gândurile și intențiile altora. Eu nu știu.
–
Cum vedeți viitorul pentru Retraction Watch? Îl vedeți ca pe un serviciu integrat
cu toate platformele de publicare? Va crește? Se va închide pentru că nu veți mai
avea materiale de publicat?
–
Oamenii știu despre Retraction Watch că este un blog, care publică articole și știri,
și cred că acesta are un viitor lung înainte. Deja publicăm articole mari în Science,
avem o rubrică în Stat și tot așa. Acestea vor continua. Mai puțini știu despre
baza noastră de date, iar obiectivul nostru este să o integrăm cu toate fluxurile
de informație, cu toate metodele prin care poți accesa articole științifice. Din
punctul nostru de vedere, e un serviciu pentru comunitatea științifică, acesta este
motivul pentru care am creat Retraction Watch. Acesta este viitorul pe care ni-l
dorim.
–
Vă vedeți cooperând cu National Library of Medicine (NLM) și integrând acest serviciu
în PubMed?
–
Nu am vorbit cu PubMed direct, dar am vorbit cu unii editori, care sunt foarte interesați.
Am discutat cu instituții și finanțatori, care vor să vadă această integrare realizată.
Cu NLM sunt mai multe probleme: întâi, ei nu au totul, ci doar științele vieții.
Apoi, și în acest cadru mai îngust, nu indexează totul. Editorii prădători, de exemplu,
nu vor fi niciodată înrolați în Medline, or noi credem că e important să-i includem.
Dar sunt multe alte reviste care nu sunt incluse în Medline. Dar, da, vrem să colaborăm
cu toată lumea, pentru că este important ca datele despre retractări să ajungă la
oamenii de știință și să reducă balastul, citările incorecte.
–
Aveți un sfat pentru cercetători, în privința retractărilor?
–
Mesajul cel mai important este să fie onești. Există și dovezi că, dacă retractezi
un articol pentru o greșeală recunoscută cu onestitate, nu vei vedea o scădere a
citărilor pe celelalte articole ale tale. Pe când, dacă retractezi o lucrare pentru
fraudă, îți vor scădea citările pe toate articolele publicate. Dacă ești cinstit,
nu vei avea probleme. Pare un sfat dat de mama, dar așa e.
.jpg)
