Interviu cu dl prof. dr. Javier Díez-Domingo, şeful Ariei de Cercetare a Vaccinurilor, Centrul Superior de Cercetări în Sănătate Publică, Generalitat Valenciana, Spania

     – În Centrul în care lucrez, una din principalele patru teme de cercetare o reprezintă siguranţa vaccinurilor. Fără niciun dubiu, vaccinurile sunt cele mai sigure medicamente de care dispunem. Problema apare din faptul că administrezi un medicament, printr-o injecţie, unor persoane fără o suferinţă acută. Toleranţa faţă de apariţia unor reacţii adverse – chiar şi foarte reduse – este zero. Să vă dau un exemplu: diverse alte medicamente, cu administrare zilnică, sunt însoţite de reacţii adverse severe. În Australia, o ţară cu 20 de milioane de locuitori, în primii cinci ani de utilizare a combinaţiei amoxicilină-clavulanat s-au înregistrat nouă decese şi 300 de hepatopatii cronice din cauza administrării acestui antibiotic. Nimeni nu se opune, însă, dacă se îmbolnăveşte, să primească amoxicilină-clavulanat... De cealaltă parte, avem un foarte bun vaccin împotriva gripei, dovedit în numeroase studii ca fiind foarte eficace şi sigur, iar oamenii stau mult pe gânduri dacă să fie vaccinaţi sau nu. Acum câţiva ani, am prezentat un studiu potrivit căruia vaccinul antigripal conferă protecţie faţă de accidentele coronariene şi alte câteva probleme vasculare...

     – Deoarece gripa induce o inflamaţie puternică, un status protrombotic. Evitând inflamaţia, evităm şi consecinţele sale, lucrurile sunt foarte clare. Nu avem dubii asupra faptului că persoanele la risc trebuie să se vaccineze antigripal. Reacţiile adverse sunt cât se poate de puţine. Sindromul Guillain-Barré poate apărea, extrem de rar. Numărul de decese pe care acest vaccin le previne este atât de mare încât recomandarea este una fermă. Chiar şi în cazul în care am fi avut un caz de sindrom Guillain-Barré la un milion de doze, ştim că la fiecare 400 de doze evităm o spitalizare pentru pneumonie, chiar mai puţine doze pentru a evita un atac cardiac...

     – ...Dar siguranţa vaccinurilor este o temă recurentă... În 2008, în România a fost lansată o campanie de vaccinare anti-HPV. Cu toate că Ministerul Sănătăţii a oferit vaccinul, printr-un program naţional, fetelor cu vârsta de 12 ani, a întâmpinat o rezistenţă foarte ridicată din partea părinţilor.

     – Infecţia cu HPV şi vaccinarea împotriva sa sunt un caz aparte. Întâi de toate, vaccinul este foarte scump. Cred că reţinerile părinţilor derivă în principal de aici.

     – Dacă vaccinul era foarte ieftin, nu mai venea nimeni la televizor să spună că nu face banii. Apoi, vaccinul previne la femei o boală transmisă de bărbaţi. Mai mult, efectul vaccinării nu se va vedea decât peste 20 de ani. Cu alte cuvinte, vaccinăm adolescente sănătoase... Orice reacţie adversă ar apărea, nu ar putea fi contracarată de beneficii, acestea vor apărea peste 20 de ani. Adică populaţia nu ar vedea decât reacţii adverse.

     – Dar, pe de altă parte, Premiul Nobel pentru Medicină i-a fost acordat lui Harald zur Hausen...

     – Pentru majoritatea vaccinurilor cred că nu este loc de vreo discuţie. Spre exemplu, să ne amintim de „conexiunea“ care s-a făcut între vaccinul ROR şi autism, în Marea Britanie, printr-un studiu părtinitor. Un studiu groaznic, dar care a ajuns la ştiri, pe prima pagină. Apoi, toate asociaţiile copiilor cu autism au vrut să dea în judecată Guvernul, pentru despăgubiri, ceea ce a reţinut atenţia presei pentru încă aproape un an. Şi când, în sfârşit, au apărut şi studiile serioase, corecte, care au demonstrat că nu există nicio legătură între autism şi vaccin, ştirea apare într-un colţ de pagină... Ce-şi amintesc oamenii? Că vaccinurile dau autism. Şi atunci, la următorul vaccin, se întreabă: „– Este sigur?“„– Nu a fost testat decât pe 40.000 de oameni“ (cazul HPV). „– Este suficient? Ce, faceţi teste pe noi?“...

     – Aproape că am ajuns să constatăm o isterie, în populaţia generală, privind vaccinurile. Mai mult, cu noul vaccin pandemic A/H1N1, doar puţini dintre medicii cărora li s-a oferit vaccinul l-au şi acceptat.

     – Cu siguranţă că da. În presă s-a tot spus că vaccinul nu a fost testat, că se fac experimente. Că vaccinul poate induce Guillain-Barré sau alte boli grave, că poate să nu ofere protecţie. Ceea ce presa şi unii medici transmit este neîncrederea. Iar aceasta este foarte uşor de transmis...

     – Suntem, astăzi, la mai bine de 100 de ani de când Pasteur a dezvoltat vaccinurile cu germeni atenuaţi. Cum au evoluat lucrurile şi cum vedeţi viitorul vaccinurilor?

     – Viitorul este unul foarte promiţător. Sper ca în curând să realizăm – şi mă refer la întreaga populaţie – că vaccinurile sunt foarte bune, foarte protectoare şi foarte sigure. Este datoria noastră să transmitem această informaţie, susţinută de dovezi. Revin la exemplul din Marea Britanie: s-a realizat urmărirea pe termen lung şi s-a dovedit că respectivele cazuri de autism nu aveau legătură cu vaccinurile. Populaţia trebuie convinsă de siguranţa vaccinurilor.

     – Poate că nu ar trebui să lipsească studiile independente, pentru a demonta din start „teoria conspiraţiei“, potrivit căreia marile companii farmaceutice s-ar afla în spatele vreunui studiu...

     – Este esenţial ca instituţii precum FDA, în SUA, EMEA (Agenţia Europeană a Medicamentului), sau Institutul nostru de Cercetări în Sănătate Publică să aibă propriile departamente de cercetare a siguranţei vaccinurile, complet independente de industrie. Exact ceea ce facem noi, în Valencia: evaluăm siguranţa vaccinurilor pe care Guvernul nostru le administrează, nu a celor comercializate pe piaţă. Studiem siguranţa vaccinurilor incluse în programele de vaccinare.

     – Trebuie înţeles că decizia de a aproba utilizarea unui vaccin, cam oriunde în lumea civilizată, se bazează pe un volum mare de muncă, pe numeroase studii...

     – Desigur. Problema care apare este că pe măsură ce vrem tot mai multe date privind siguranţa, trialurile clinice devin tot mai mari. Ceea ce se traduce prin vaccinuri din ce în ce mai scumpe. Dar oamenii vor fi refractari la vaccinurile foarte scumpe. Populaţia cere vaccinuri sigure. Industria investeşte fonduri importante în această direcţie, în trialuri clinice pe mii de oameni, dar apoi trebuie să-şi recupereze investiţia. Preţul creşte şi aceeaşi populaţie care cerea siguranţă este nemulţumită de preţul mare al vaccinurilor.

     – Un cerc vicios. O ultimă întrebare: ce oportunităţi se deschid pentru vaccinare? Şi mă refer inclusiv la trialurile anti-amiloid – deşi acelea nu au avut rezultatele scontate.

     – Cred că, până la acest moment, cele mai avansate vaccinuri sunt cele împotriva bolilor infecţioase. Acolo lucrurile sunt clare, se adresează împotriva unor patogeni care atacă organismul uman. Dintre celelalte vaccinuri, merită amintit acela împotriva dependenţei de cocaină, aflat într-un stadiu avansat, care induce anticorpi împotriva unor receptori. Dar aceste vaccinuri – incluzândul şi pe cel anti-amiloid – acţionează împotriva organismului nostru. Este foarte interesantă dezvoltarea acestor vaccinuri, cercetarea efectelor posibile ale acestora, dar cred că va mai trece încă mult timp până la intrarea în uz a unor vaccinuri care să nu fie îndreptate împotriva bolilor infecţioase.