Newsflash
CAMPANII

Consumul de antibiotice în 2019, în România

de Prof. dr. Gabriel POPESCU - nov. 27 2020
Consumul de antibiotice în 2019, în România

După trei ani petrecuţi pe locurile 5-6 în topul european al consumului de antibiotice la 1.000 de locuitori, România a revenit pe un nedorit loc 3.

Antibioticele sunt atât de frecvent administrate, încât mi se pare nepotrivit să vorbești despre o zi sau o săptămână dedicată conștientizării riscurilor privind utilizarea acestora. Ar fi nevoie să vorbim despre ele zilnic. Cu atât mai mult cu cât în opt decenii au vindecat un număr imposibil de estimat de pacienţi și au prevenit nenumărate infecţii postoperatorii, ceea ce mă face să cred că au fost cel mai important progres medical al secolului 20. Însă e adevărat că această săptămână din noiembrie ne oferă prilejul să aflăm ce s-a întâmplat în ultimul an din punctul de vedere al consumului de antibiotice, cum a evoluat la noi rezistenţa bacteriană la antibiotice și cum ne situăm în raport cu evoluţiile la nivel european. Avem ocazia să înţelegem dacă am reușit să îmbunătăţim ceva sau dacă a fost încă un an cu prea puţine reușite – și, în consecinţă, ce ar trebui făcut.

Situaţia României

        Pentru noi, anul 2019 este deja foarte îndepărtat, având în vedere întâmplările nesfârșitului 2020. Cronologic însă, acestea sunt datele cele mai recente pe care le putem analiza. În privinţa consumului de antibiotice de la noi, îngrijorările persistă și chiar se accentuează:

Consumul de antibiotice la 1.000 de locuitori scăzuse în 2016-2017 cu 11-12%, după ce s-a vorbit mult și cu oarecare folos despre utilizarea judicioasă și „nu la întâmplare” a antibioticelor. Din păcate, în 2018 s-a înregistrat din nou o creștere a consumului, iar 2019 a adus accelerarea acestei tendinţe. După trei ani petrecuţi pe locurile 5-6 în topul european al consumului de antibiotice la 1.000 de locuitori, am revenit pe un nedorit loc trei.

Alegerea nepotrivită a anti­bioticelor a continuat. Deși ne confruntăm de aproape un deceniu cu tot mai multe infecţii cu Clostridioides difficile, consumul principalelor antibiotice care declanșează această boală – cefalosporine, chinolone, carbapeneme – în loc să scadă vertiginos, precum în state sau în spitale care au succes în controlul acestui fenomen, la noi continuă să crească. În același timp, utilizarea unor antibiotice cu risc minim de a declanșa această infecţie – tetracicline, antibiotice urinare – este la unul dintre cele mai reduse niveluri din Europa. Inexplicabil, ar putea spune un observator independent și îndepărtat de realitatea de la noi.

Analizând consumul de fluorochinolone, o categorie aparte de antibiotice, pentru care în martie 2019 Comisia Europeană emitea o Decizie de restricţionare a utilizării, având în vedere riscurile legate de administrarea lor, constatăm că în România consumul nu a scăzut și păstrăm al doilea cel mai ridicat nivel european raportat la 1.000 de locuitori.

Nu reușim încă să ne apropiem de obiectivul fixat de OMS pentru anul 2023, ca minimum 60% din consumul de antibiotice să fie reprezentat de cele de primă linie. În 2019 acestea au reprezentat 52,5% din consumul total, încă mai puţin decât anul precedent, când au reprezentat 54%.

Posibile soluţii

        Întrebarea firească este unde se poate face mai mult pentru a diminua acest consum excesiv și bazat prea mult pe antibiotice restricţionate (de linia a doua sau a treia). Putem îmbunătăţi atitudinile fiecărei categorii implicate – prescriptori, farmaciști, public nespecialist, cei care le promovează, decidenţi – după cum urmează:

Publicul nespecialist: Eurobarometrul din 2018 arăta că încă suntem a doua ţară din UE în privinţa utilizării de antibiotice fără prescriere medicală, acestea reprezentând aproximativ 15% din consumul ambulatoriu. Din păcate, este o consecinţă a prea puţinelor informaţii despre utilizarea corectă a acestor produse. Câteva mesaje pot fi transmise în această privinţă:

  • Nu insista să ţi se prescrie anti­biotice dacă medicul îţi explică de ce nu este nevoie de ele!
  • Nu insista să le obţii din farmacie fără reţetă!
  • Dacă primești un tratament cu antibiotic, respectă ritmul de administrare și dozele prescrise!
  • Nu îţi autoprescrie analize bacteriologice pentru că un rezultat pozitiv nu înseamnă întotdeauna o infecţie și nevoia de antibiotic!
  • Antibioticele pot avea efecte nedorite chiar și când nu te ajută!
  • Virozele nu se tratează cu antibiotice (nu, nici măcar COVID-19)!

Farmaciștii: deși a scăzut nivelul eliberării de antibiotice fără reţetă, acest segment contribuie încă la situarea noastră între liderii europeni în acest domeniu. O evidenţă a tuturor antibioticelor eliberate în farmaciile cu circuit deschis ar putea reprezenta un mare pas înainte în respectarea normei „niciun antibiotic eliberat fără prescripţie medicală”.

Medicii prescriptori sunt cei care generează aproape exclusiv utilizarea exagerată a antibioticelor de rezervă și de salvare. Ei au nevoie de mai multă formare medicală pe această temă, de ghiduri de tratament de care să ţină seama, de ajutorul acordat și acceptat al infecţioniștilor și al laboratorului de microbiologie în această privinţă.

Promovarea antibioticelor de către producători ar trebui să aibă reglementări mult mai stricte faţă de alte categorii de medicamente, având în vedere rolul lor societal și ameninţarea majoră reprezentată de rezistenţa bacteriană la antibiotice, iar aceste reglementări să fie aplicate.

Decidenţii au posibilitatea de a adopta reglementări care să faciliteze prescrierea judicioasă de antibiotice în fiecare unitate medicală și în ambulatoriu, care să limiteze circulaţia germenilor rezistenţi la antibiotice și să urmărească aplicarea acestor reguli. În afară de reguli, este nevoie de oameni, de spaţii adecvate îngrijirii pacienţilor, și acestea chiar la nivel de lege.

În contextul COVID-19

        Indiferent de ceea ce vor arăta datele anului 2020, o îngrijorare aș putea exprima de acum: este foarte posibil să fi ratat o oportunitate de a reduce semnificativ consumul de antibiotice într-un an în care patologia infecţioasă a fost dominată numeric de infecţii virale. Datele anilor de până în 2019 ne arată că aveam premize pentru un exces nedorit legat de două antibiotice, vedete cel puţin ale ultimelor luni: azitromicină și carbapeneme.

  • Consumul de azitromicină este în creștere în România începând din 2012, fenomen accelerat în ultimii doi ani. Astfel, în 2019 aveam un consum de 2,5 ori mai mare decât în 2012. Or, azitromicina are mari șanse de a fi cel mai folosit antibiotic în ambulatoriu în primul an al pandemiei. Da, azitromicina este un antibiotic și nu tratăm infecţiile virale cu antibiotice, nici măcar cu azitromicină, oricâte explicaţii colaterale fără fundament clinic ar fi invocate.
  • Consumul de carbapeneme, în special de meropenem, cunoaște o creștere la fel de mare precum cel de azitromicină – în 2019 a fost de trei ori mai mare decât cel din 2013. Or, rezistenţa la carbapeneme a bacteriilor Gram negative izolate în anul 2019 este printre cele mai mari din UE/Spaţiul Economic European (la Pseudomonas aeruginosa – cea mai mare). Da, meropenemul este un antibiotic și nu prevenim cu el infecţiile bacteriene sau evoluţia nefavorabilă a pacientului, oricât de gravă ar fi infecţia lui cu SARS-CoV-2.

        Mai este puţin timp din anul 2020, rezultatele nu vor putea fi mult influenţate de ce se va întâmpla în ultimele săptămâni și, oricum, nivelul consumului într-un anumit an nu este un obiectiv în sine. Cred însă că orice moment este bun pentru a începe să prescriem și să utilizăm judicios antibioticele: atunci când este nevoie, întrebând un infecţionist și luând în considerare recomandările sale!

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe