Bullying e un termen american pentru a defini abuzul care are caracter repetitiv, și prin care, în mod voit, o persoană sau un grup vrea să facă rău altei persoane sau altui grup, stabilindu-se astfel, o relație de putere fizică și / sau psihologică.

Încă de la primele întâlniri rezidenții au început să mi se plângă: profesorul x e abuziv, profesoara y ne vorbește urât, ne exploatează, ne folosesc. Vrând să înțeleg mai bine fenomenul am dezvoltat subiectul și nu mică mi-a fost mirarea când am aflat că bullying nu fac doar medicii către rezidenți, ci și rezidenții între ei – cei din ani mai mari fata de cei din ani mai mici .

La finalul discuțiilor am ajuns la concluzia că, așa cum spun și studiile (1), evenimente de bullying se regăsesc între toți actorii actului medical, indiferent de funcție sau pregătire. Pentru a rezolva o problema în primul rând ea trebuie definită. Cu cât aceasta este definită mai bine, cu atât soluția va fi mai aproape.

Diferite forme de abuz

Abuzul îmbracă mai multe forme. Abuzul verbal este atunci când folosim un limbaj licențios la adresa cuiva sau a unor situații. Ironia și sarcasmul sunt forme ale abuzului verbal. Atunci când țipi la cineva ești abuziv față de acea persoană. Bârfa este și ea o formă de abuz, pentru că vorbești de rău pe cineva care nu e de față. Vorbești despre ce crezi tu că e bine și corect fără să îi dai ocazia să se apere celui despre care ai vorbit.

Abuzul comportamental se produce atunci când mergi amenințător către cineva, chiar dacă nu îl lovești; atunci când îl lovești,  îl îmbrâncești sau arunci.

Abuzul sexual e atunci când faci propuneri de natură sexuală cuiva, când sexul e mereu obiect de discuție, când faci remarci cu tentă sexuală, când te folosești de puterea pe care o ai în cadrul organizației pentru a obține sex. Atunci când atingerile tale pot avea o conotație sexuala, chiar și atunci când îmbrățișezi pe cineva căruia acest lucru nu îi face plăcere.

Efecte pe mai multe paliere

Studiile în domeniu spun că bullyingul are efecte atât pe termen scurt, cât și pe termen mediu și lung. Este vorba despre efecte asupra sănătății fizice, depresie, absenteism de la locul de muncă, anxietate, furie, singurătate, probleme de somn, dezvoltarea de comportamente antisociale ca stil de coping la bullying, scăderea capacității de învățare, scăderea capacității de achiziție de noi comportamente, de implicare în activitatea profesională zilnică, scăderea moralului, demotivare, consum de droguri, idei suicidale sau chiar suicid (2).  

Bullying-ul din echipa medical nu are efecte doar asupra personalului, ci și asupra calității actului medical. Atunci când există, scade calitatea actului medical, e pusă în pericol sănătatea și poate chiar viața pacientului.

Presiunea psihologică, responsabilitatea profesiei, lipsa de resurse pentru a putea face față acestora pot duce la comportamente abuzive. Trebuie totuși ținut cont de caracteristica repetativă pentru a putea defini bullying-ul. De asemenea trebuie făcută o diferențiere între un episod punctual, când cineva nu și-a mai putut stăpâni nervii, și un comportament constant de agresiune.  

E foarte ușor să arătăm cu degetul, să punem la zid persoanele care au comportamente abuzive. E greu să înțelegem ce determină aceste comportamente și e și mai greu să îi ajutăm să renunțe la ele. Nu e destul să spui STOP BULLYING  ca el să se oprească.

Pentru a reduce fenomenul de bullying din sistemul medical e nevoie de psihologi specializați care să facă întâi psihoeducație, iar apoi să acorde suport personalizat cadrelor medicale.    

1.https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC10345236/#:~:text=A%20total%20of%2013%20cross,behaviors%20and%20diminish%20bullying%20prevalence.
2. https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC10040816/