Dreptul de a beneficia de a doua opinie medicală reprezintă o realitate legislativă a zilelor noastre. Recent, Camera Deputaților a votat un act legislativ care introduce un drept suplimentar pacienților, respectiv acela de a obține o a doua opinie medicală pe cheltuiala statului. Nu trebuie confundată această modificare cu reglementările care existau până acum. 

În acord cu art. 11 din Legea nr. 46 din 21 ianuarie 2003 privind drepturile pacientului, „Pacientul are dreptul de a cere și de a obține o altă opinie medicală”. Așadar, textul de lege subliniază doar posibilitatea de a obține o a doua opinie medicală din punct de vedere normativ, fără a crea, însă, și pârghii în vederea facilitării acestui aspect.

Noile reglementări legale stabilesc faptul că „Pacientul are dreptul de a fi direcționat și programat la următoarea consultație sau investigație necesară stabilirii diagnosticului, printr-un mecanism creat la nivelul unității medicale în care s-a desfășurat consultul, în limita resurselor existente, cu excepția cabinetelor de medicină de familie, până la dezvoltarea unui sistem regional de programare”. 

Formularea „în limita resurselor existente” are rolul de a pune o graniță referitoare la întinderea existentă în sarcina spitalului, fiind menționate limite de ordin material și uman. Fără introducerea acestei sintagme, orice pacient ar putea iniția o acțiune împotriva unității sanitare, întrucât aceasta nu și-a îndeplinit în mod corespunzător obligația de a formula o a doua opinie medicală.

Noul drept de care beneficiază pacienții contribuie la dezvoltarea sănătății cetățenilor. Uneori, opinia medicală secundară este greu de acceptat chiar și de profesioniștii din sectorul medical. Literatura consideră că acest lucru creează un sentiment de neîncredere pe care îl simte medicul față de pacient. Însă, importanța mai multor idei referitoare la un diagnostic medical poate fi privită și din perspectiva scăderii riscului de eroare medicală, pacientul obținând perspective diferite.

Actuala reglementare nu stabilește criterii referitoare la ariile ori specializările medicale în care poate fi obținută a doua opinie. Este de la sine înțeles faptul că, în principiu, este vorba despre cazurile complicate. Însă dată fiind reglementarea legală, orice pacient, indiferent de gravitatea diagnosticului, va putea să obțină o altă opinie.