Șoldul rigid pretabil la neoacetabuloplastie obturatorie apare la copii într-o serie de afecţiuni care îi limitează semnificativ funcţia și duc la dizabilităţi precoce dezagreabile.
Șoldul rigid pretabil la neoacetabuloplastie obturatorie apare la copii într-o serie de afecţiuni care limitează semnificativ funcţia acestuia și duc la dizabilităţi precoce dezagreabile.
În continuarea articolului precedent*, prezentăm abordările care permit recuperarea precoce a amplitudinii de mișcare a șoldului în urma operaţiilor pe șold la copii.
Operaţiile pe șold la copil sunt laborioase, iar unul dintre obiectivele care asigură succesul este recuperarea precoce a amplitudinii de mișcare a șoldului.
Salvarea mobilităţii membrelor în anchiloza survenită după operaţia luxaţiei congenitale de șold la copiii preșcolari poate fi posibilă prin neoacetabuloplastie cefaloobturatorie.
Atitudinea de elecţie în această patologie este tratamentul conservator.
Piciorul diform congenital este cea mai frecventă malformaţie întâlnită în ortopedia pediatrică. Reprezintă aproximativ o treime din totalul deformărilor congenitale osteoarticulare.
Diagnosticul și tratamentul precoce, în primele 24-72 de ore, duce la vindecarea osteomielitei acute cu restitutio ad integrum.
Ca și în teribila triadă, o luxaţie asociată cu două fracturi osteocondrale ale extremităţii articulare a ulnei impune un tratament în limitele urgenţei ortopedice, care are ca scop reducerea anatomică și stabilizarea festă a fracturilor, refacerea ligamentelor atunci când este cazul, pentru a asigura mobilizare precoce și a recupera integral mobilitatea cotului.
Patologia osteoarticulară a cotului cuprinde o serie de leziuni complexe. Cele mai cunoscute sunt fractura-luxaţie Monteggia, fractura-luxaţie anterioară trans-olecraniană și teribila triadă a cotului.
Studiul de faţă prezintă un caz inedit și poate ajuta ortopezii și traumatologii să identifice această leziune rară și complexă.
Cele mai bune rezultate se obţin prin tratamentul nonchirurgical efectuat în primele 6 ore după traumatism.
Articolul de faţă scoate în evidenţă metodele de stabilire a diagnosticului în caz de fractură-luxaţie Monteggia-Stănciulescu, aspectele preluate din trecut și abordările din prezent.
Tratamentul luxaţiei laterale de patelă încearcă reducerea acesteia prin imobilizare articulară și kinetoterapie, iar de la a treia luxaţie se intervine chirurgical, în funcţie de condiţiile locale evidenţiate imagistic și de vârsta pacientului.
Luxația și subluxația de patelă au caracteristică pierderea totală, respectiv parțială a raporturilor dintre patelă și trohleea femurală. Incidența luxației este de 43 de cazuri la 100.000 de persoane. Cea mai mare frecvență apare la grupul de vârstă 10-14 ani.
Deși rară ca incidenţă, această tumoră osoasă benignă beneficiază de variate metode de tratament, care permit recuperarea integrală a funcţionalităţii și zero recidivă.
Leziune rară, benignă, chistul osos anevrismal necesită un diagnostic de certitudine, întrucât, netratat, are o evoluţie extensivă, cu deformarea osului și a ţesuturilor vecine.
O boală rară care determină oprirea creșterii, manifestări neurologice și gastrointestinale este urmarea unei mutaţii transmise autozomal dominant.
Rahitismele genetice sunt maladii generate de tulburări ale metabolismului fosfocalcic.
Rahitismele genetice sunt maladii generate de tulburări ale metabolismului fosfocalcic.
Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.
Da, sunt de acord Aflați mai multe