„Grupul Ioan Faliboga“ şi organizaţia iniţiată de acesta la Târgu Mureş în anii ’50, cu scopul răsturnării regimului instaurat abuziv la 23 august 1944, aveau să intre curând în vizorul organelor de Securitate comunistă, care, în contextul Revoluţiei ungare din octombrie 1956, s-au grăbit să efectueze arestări, să desfăşoare anchete dure şi să ceară tribunalului militar pedeapsa cu moartea pentru lideri, ani grei de condamnare la recluziune pentru aderenţi, dar şi pentru simpatizanţi. Studentul medicinistAlexandru Maier, vinovat de a fi tradus din română în limba maghiară un manifest, fiul unuia dintre cei trei capi ai mişcării, va înfunda puşcăria pentru mai mult de şapte ani, fiind graţiat abia în 1964. În timpul executării pedepsei, va avea „şansa“ să lucreze, alături de alţi medici deţinuţi, la spitalul-penitenciar din Gherla, dobândind o experienţă unică profesională şi umană. Memoriile sale, redactate după 1990, fac obiectul prezentării realizate de dl dr. Mihail Mihailide la rubrica Jurnal de jurnale.

În 2012, se vor împlini 125 de ani de la debutul Războiului pentru Independenţa ţării noastre. Citind unul dintre cele mai autentice jurnale asupra acestui mare eveniment istoric, hotărâtor pentru destinul României, „Jurnalul de campanie al dr. Zaharia Petrescu“, dl dr. Mihail Mihailide propune reeditarea: „Însemnările unui medic din Războiul pentru Independenţă“. Prezentarea acestui valoros document iatroistoric, la rubrica Jurnal de jurnale.

La rubrica „Jurnal de jurnale“, dl dr. Mihail Mihailide vă prezintă un alt (dar şi un altfel de) jurnal de călătorie. Autor este medicul scriitor, antropolog şi etnolog dr. Andrei Pandrea, iar destinaţia călătoriei sale şi a celorlalţi patru companioni ai săi va fi Republica San Marino – mică enclavă din Peninsula Italică, ţară liberă de secole, având cea mai veche democraţie şi Constituţie de pe continent, o fascinaţie – cel puţin din acest punct de vedere – pentru turistul est-european.

Constantin-Ciprian Popescu, medic-scriitor, publică în 2007: „Excursii studenţeşti prin Europa – Frescă de tranziţie românească“, însemnări de călătorie şi nu numai, din anii ’90, aparţinând – după cum declară – nepotului său, jurnal rătăcit într-un sertar de birou. Atipic ca redactare pentru specia literară în discuţie, dar şi pentru aceea a unei construcţii romaneşti, scrierea respectivă face obiectul unui comentariu la rubrica Jurnal de jurnale, sub semnătura dlui dr. Mihail Mihailide.

„Recunoşteam în rubrica Jurnal de jurnale din 2 septembrie că, ocupându-mă de diaristica soţilor Rainer – de o valoare excepţională umană şi documentară – ar fi trebuit să încep prin a prezenta Jurnalele profesorului Fr. I. Rainer, abia apoi găsindu-şi locul memoriile dr. Marta Trancu-Rainer. S-a întâmplat însă ca volumul cuprinzându-le pe acestea din urmă să fi fost primul care mi-a fost accesibil. Oricum, mărturiile peste timp ale Martei Rainer îl au ca personaj principal pe soţul său. Între timp, am avut şansa de a putea parcurge atât caietele-jurnal ale profesorului însuşi, cât şi o bibliografie ajutătoare, suficientă pentru a îndreptăţi invitaţia adresată cititorilor de a parcurge textul de săptămâna aceasta“, ne-a declarat dl dr. Mihail Mihailide.

„Un jurnal, precum cel al dr. Marta Trancu-Rainer, nu poate fi «povestit», ci merită o lectură aplicată, care, în pofida deceniilor scurse de la apariţie, nu va crea cititorului senzaţia de «prăfuit». Ba din contră.“ Dar pentru aceasta, pentru cititorul tânăr, ar trebui ca jurnalele soţilor Rainer să fie reeditate. Dl dr. Mihail Mihailide se referă la Filele de jurnal ale dr. Marta Trancu-Rainer, la rubrica Jurnal de jurnale.