Accesibilitatea la serviciile medicale,
prevenţia şi eficienţa furnizorilor de servicii medicale au fost considerate
priorităţi ale politicilor de sănătate de toţi decidenţii sistemului de sănătate
din România ultimului sfert de secol. Medicina dentară face parte indisolubil
din domeniul medical, este medicină şi este profund corelată cu starea de sănătate
a întregului organism. Cu toate acestea, ani la rând şi mai ales în ultimii
opt, politicile de sănătate au minimalizat sănătatea orală până la eliminarea
ei totală din sfera de interes şi de finanţare la nivel naţional. Cu 95 de ani
în urmă, profesorul Gheorghe Bilaşcu introducea, pentru prima dată în România,
stomatologia ca domeniu medical obligatoriu în învăţământul universitar
medical. Ce au înţeles şi au realizat savanţii noştri în urmă cu un secol nu
reuşesc să înţeleagă contemporanii noştri. Marginalizarea stomatologiei prin
finanţare necorespunzătoare, prin reducerea dramatică a accesibilităţii
populaţiei la serviciile de medicină dentară şi transformarea titlului de
calificare profesională de doctor medic dentist în medic dentist sunt profund păguboase.
Din faza de preaderare şi apoi ca membru al
Uniunii Europene, României i-au fost adresate numeroase recomandări privind
politicile şi strategiile de sănătate. Medicina dentară şi promovarea
programelor de sănătate orală se regăsesc constant în aceste recomandări.
Prevenţia în stomatologie este o prioritate a ultimelor şase decenii pentru
toate statele europene. România a avut până în anul 1990 un astfel de sistem de
sănătate orală preventivă. Azi nu mai există. Fiecare ministru al sănătăţii din
ultimii ani a declarat politic că recunoaşte nevoia şi prioritizarea promovării
sănătăţii orale, dar declaraţiile nu au fost susţinute de nicio acţiune concretă.
Copiii României mai au de aşteptat pentru aceasta, chiar dacă între timp vor
deveni adulţi cu probleme stomatologice majore şi cu afecţiuni generale
provocate de bolile stomatologice. Colegiul Medicilor Dentişti din România şi-a
declarat disponibilitatea şi interesul pentru colaboarare cu Ministerul Sănătăţii
pentru elaborarea unui program naţional de sănătate orală în România.
De la 1 aprilie 2013, a fost sistată orice
finanţare publică pentru asistenţa stomatologică. Această greşeală gravă a fost
corectată în această primăvară şi finanţarea asistenţei stomatologice se va
relua în zilele următoare. În normele contractului-cadru sunt prevăzute
proceduri în pachetul de bază şi proceduri într-un pachet minimal. Există 24 de
proceduri accesibile pentru copii şi tineri până la 18 ani, compensate din
fondul CNAS în proporţie de 100%. Pachetul minimal de servicii conţine un număr
de opt proceduri, considerate urgenţe, cu acelaşi nivel de compensare.
Persoanele asigurate pot beneficia de şase proceduri în plus faţă de pachetul
minimal. Gradul de compensare pentru aceste tratamente este de 60%. Un pacient
asigurat va plăti pentru o obturaţie (plombă) doar 37 de lei din tariful întreg
de 94 de lei, iar pentru o extracţie dentară 28 de lei din tariful întreg de 70
de lei. Protezele dentare acrilice (protezele sociale mobilizabile clasice) vor
fi accesibile indiferent de vârsta pacientului şi de veniturile lunare ale
acestuia, dar vor fi acordate în regim de coplată, cu o contribuţie de 40% din
partea pacientului, respectiv de 312 lei. Sunt incluse în lista de proceduri
din pachetul de bază şi tratamentele afecţiunilor pulpare şi tratamentele afecţiunilor
parodontale.
Caracterul profilactic al pachetului de
servicii stomatologice este sesizabil, dar încă departe de un deziderat
concordant cu nevoia reală de îngrijiri medicale şi morbiditatea şi
susceptibilitatea copiilor privind bolile dinţilor şi ale cavităţii orale.
Prevenţia în stomatologie înseamnă transformarea asistenţei medicale din una
pasivă într-una activă, în care grupurile populaţionale ţintă sunt antrenate în
programele de prevenţie, din iniţiativa coordonatorilor programului.
Procedurile preventive din normele la contractul-cadru actual pot fi accesate
de pacienţi la solicitarea lor şi exclusiv în limita finanţării disponibile la
momentul solicitării.
Pachetul de servicii este generos, dacă-l
comparăm cu propunerea anterioară făcută în cadrul reformei declarate, dar rămâne
deficitar, în primul rând pentru persoanele asigurate. Pachetul de servicii de
medicină dentară este de asemenea profund restrâns financiar. Serviciile
oferite categoriilor de beneficiari amintite pot fi accesate limitat, în funcţie
de plafonul de raportare al medicului dentist curant aflat în relaţii
contractuale cu CNAS la nivel teritorial. Limita de raportare este încă modestă
şi creează premisele ca mărginirea plafonului de raportare să conducă la
epuizarea disponibilităţii unui medic dentist în primele zile ale unei luni
calendaristice. Pacienţii trebuie să cunoască aceste detalii pentru a înţelege
cauzele obiective ale limitării accesibilităţii lor la serviciile medicale de
stomatologie, cauze care nu sunt imputabile medicilor dentişti. Deschiderea
unor liste de aşteptare la nivelul cabinetelor stomatologice este posibilă şi
chiar recomandată în vederea creşterii transparenţei şi încrederii.
Experienţa contractelor anterioare cu CNAS,
condiţiile contractuale lipsite de atractivitate şi lipsa de informare şi de
încredere a pacienţilor în asigurările de sănătate în medicina dentară au redus
interesul medicilor dentişti pentru contractarea de servicii de medicină dentară
cu casele judeţene de asigurări de sănătate. Politicile de sănătate trebuie făcute
cu respect faţă de medici şi pacienţi, spunea recent ministrul Nicolae Bănicioiu.
Într-adevăr, acest element este deficitar în oferta de servicii de medicină
dentară în sistemul public de asigurări de sănătate.
