Leucopenia
reprezintă reducerea numărului leucocitelor circulante sub 4.000/mm3.
Neutropenia este mai frecventă decât disfuncţia neutrofilului, iar cauzele
secundare ale neutropeniei sunt mult mai frecvente decât cele primare.
Neutropenia este frecvent consecinţa chimioterapiei din bolile neoplazice.
Neutropenia moderată este de obicei asimptomatică, în timp ce forma severă duce
frecvent la creşterea susceptibilităţii la infecţii bacteriene şi fungice.
Leucopenia este caracterizată de reducerea
numărului de neutrofile din sânge, cu toate că scăderea numărului de limfocite,
monocite, eozinofile sau bazofile poate, de asemenea, să contribuie la scăderea
numărului total de celule. Neutropenia asociată cu monocitopenie şi
limfocitopenie este o tulburare mai severă decât neutropenia simplă. La rasa
neagră, numărul de neutrofile este mai scăzut (limita inferioară este de
aproximativ 1.200/mm3), comparativ cu rasa albă (peste 1.500/mm3).
După numărul de neutrofile şi riscul relativ
de infecţie, neutropenia poate fi: • uşoară (1.000–1.500/mm3) • moderată
(500–1.000/mm3) • severă (sub 500/mm3). Neutropenia acută
severă, prin scăderea producerii de neutrofile, pune adesea în pericol viaţa
pacienţilor imunocompromişi.
Neutropenia acută durează câteva zile, apare
când neutrofilele sunt folosite intens şi producerea este alterată. Neutropenia
cronică durează luni sau ani şi este, de obicei, urmarea producerii reduse sau
sechestrării splenice excesive a neutrofilelor.
Medicamentele reprezintă una dintre cele mai
frecvente cauze de neutropenie. Incidenţa neutropeniei induse de medicamente
creşte cu vârsta, numai 10% din cazuri se constată la copii şi adulţii tineri.
Neutropenia indusă de medicamente se face prin multiple mecanisme – reacţii
imune, toxice, idiosincrazice sau de hipersensibilitate – ce trebuie diferenţiate
de neutropenia severă indusă de doze mari de citostatice sau radioterapie ori
de aceea cauzată de infecţii virale. Chimioterapia citotoxică induce
neutropenie din cauza ratei crescute de proliferare a precursorilor
neutrofilului şi turnover-ului rapid
al neutrofilelor.
Neutropenia mediată imun produsă de
medicamente (acestea acţionează ca haptene, care stimulează formarea de
anticorpi) durează, de obicei, o săptămână (de exemplu, după administrarea de
penicilină). Alte medicamente (de exemplu, fenotiazinele) pot să determine
neutropenie când sunt administrate în doze toxice. Reacţiile idiosincrazice
sunt imprevizibile cu privire la doză sau durata de utilizare (ex.
cloramfenicolul). Reacţiile de hipersensibilitate acută (cum sunt cele cauzate
de fenitoină sau fenobarbital) pot să dureze câteva zile, dar
hipersensibilitatea cronică poate să dureze luni sau ani. Reacţiile de
hipersensibilitate sunt rare şi uneori pot să fie determinate de o serie de
metaboliţi prin oxidare (hepatică) ai anticonvulsivantelor aromatice (fenitoină,
fenobarbital). Frecvent, febra, rash-ul,
limfadenopatia, hepatita, nefrita, pneumonita sau anemia aplastică pot să fie
asociate cu neutropenia indusă prin hipersensibilitate. Uneori, neutropenia
indusă de medicamente poate fi asimptomatică.
Producerea diminuată de neutrofile este
frecventă şi deseori precoce în anemia megaloblastică prin deficit de vitamina
B12 şi acid folic, de obicei asociată cu anemia macrocitară şi uneori cu
trombocitopenie.
Producerea alterată de neutrofile poate apărea
în leucemie, mielom, limfom sau diseminarea de metastaze (neoplasm de plămân,
prostată etc.). Mielofibroza indusă de tumori poate să agraveze neutropenia.
Mielofibroza se poate întâlni în infecţii granulomatoase, boala Gaucher,
radioterapie. Rareori, neutropenia poate fi rezultatul insuficienţei măduvei
osoase (ex. sindromul Shwachman-Diamond). Neutropenia este o trăsătură
caracteristică a mielodisplaziei. Splenomegalia, indiferent de cauză, poate
duce la neutropenie moderată, trombocitopenie şi anemie.
Neutropenia tranzitorie se asociază frecvent
cu infecţii virale (cum ar fi mononucleoza infecţioasă în stadiul precoce).
Neutropenia care se asociază cu bolile virale ale copilăriei apare în primele
una-două zile de boală şi persistă trei-opt zile. Corespunde perioadei de
viremie acută şi este legată de redistribuţia neutrofilelor.
Neutropenia cronică însoţeşte frecvent infecţia
cu HIV. Neutropeniile autoimune se pot asocia cu prezenţa anticorpilor
antineutrofilici circulanţi şi pot exista izolate sau în cadrul unor boli.
Neutropenia ciclică este o tulburare
congenitală a granulocitopoiezei. Neutropenia congenitală severă (sindromul
Kostmann) se întâlneşte rar şi este caracterizată de oprirea maturării seriei
mieloide la stadiul de promielocit; rezultatul este numărul absolut al
neutrofilelor scăzut sub 200/mm3.
Neutropenia idiopatică cronică reprezintă un
grup de tulburări rare, neelucidate, care cuprind celulele stem ale seriei
mieloide; numărul eritrocitelor şi trombocitelor este normal. Splenomegalia
este absentă. Susceptibilitatea la infecţii este proporţională cu scăderea numărului
absolut de neutrofile (sub 500/mm3). Pacienţii cu neutropenie ciclică
sau neutropenie congenitală severă prezintă ulceraţii bucale, stomatită,
faringită, adenopatii. Frecvent, pacienţii prezintă pneumonie, periodontită
cronică.
Pacienţii cu neutropenie secundară
neoplaziilor sau chimioterapiei prezintă infecţii bacteriene severe din cauza
imunodepresiei. Pacienţii cu infecţii piogene prezintă febră peste 38°C. Cele
mai frecvente infecţii piogene la pacienţii cu neutropenie severă sunt celulita
cutanată, abcesul hepatic, furunculoza, pneumonia, septicemia. Stomatita, gingivita,
inflamaţia perirectală, colita, sinuzita şi otita medie sunt, de asemenea,
frecvente.
Diagnosticul de neutropenie este de obicei
suspectat la un pacient cu infecţii frecvente, severe. Confirmarea se face prin
determinarea numărului de leucocite. Trebuie apoi cercetată cauza şi evaluat
riscul de infecţie. Neutropenia absolută izolată prezintă un număr limitat de
cauze.
Durata şi severitatea neutropeniei influenţează
investigaţiile de laborator. Evaluarea infecţiei suspecte în neutropenia acută
este dificilă din cauza semnelor tipice ale inflamaţiei, care pot fi marcate,
diminuate sau absente. Culturile bacteriene şi fungice trebuie să fie efectuate
la pacienţii care prezintă febră. Urocultura este recomandată dacă pacientul
prezintă semne de infecţie a tractului urinar. Coprocultura este indicată
pentru patogenii enterici şi toxinele de Clostridium
difficile.
La pacienţii cu neutropenie cronică se indică
numărătoarea leucocitelor cu formula sanguină de trei ori pe săptămână timp de şase
săptămâni, pentru a evalua periodicitatea neutropeniei ciclice.
Anticorpii antineutrofile sunt asociaţi cu
neutropenia autoimună. Neutropenia tranzitorie dobândită se asociază cu
neoplaziile, chimioterapia mielosupresivă, terapia imunosupresivă, diferită de
neutropenia congenitală sau de formele cronice.
