Cercetători de la Universităţile Oxford și Leicester au realizat un studiu ce a inclus 1.837 de persoane cu istoric de spitalizare pentru infecţia COVID-19. Acestea au fost investigate la 6 luni și la 12 luni post-externare, prin teste și chestionare ce evaluau cogniţia și starea de sănătate. Specialiștii au analizat nivelurile fibrinogenului și D-dimerilor măsurate în cursul spitalizării și au descoperit că acestea erau mai mari la persoanele care ulterior au dezvoltat „ceaţă mintală” (brain fog). Mai exact, nivelul crescut de fibrinogen s-a asociat cu deficite cognitive subiective și obiective, iar excesul D-dimerilor – cu oboseală și dispnee. „Atât fibrinogenul, cât și D-dimerii sunt implicaţi în coagularea sângelui, astfel că rezultatele susţin ipoteza conform căreia formarea de cheaguri ar fi cauza simptomelor cognitive post-COVID”, a explicat, pentru BBC, dr. Max Taquet, de la Oxford, unul dintre autorii studiului. „Fibrinogenul poate acţiona direct la nivelul vaselor de sânge cerebrale, în timp ce D-dimerii se asociază adesea cu prezenţa cheagurilor la nivel pulmonar, problemele cerebrale fiind urmarea lipsei de oxigen”, a completat acesta.

        Tot BBC îl citează pe dr. Simon Retford, lector la Universitatea din Lancashire, cu doctorat în criminologie și participant la studiu, care a petrecut două săptămâni în comă după ce a contractat COVID-19 în toamna anului 2020. În prezent, el funcţionează la capacitate de 60-70% și continuă să întâmpine probleme de concentrare, de memorare și de menţinere a fluxului gândirii. În calitate de evaluator al calităţii unor cursuri academice în luna mai, a simţit că mintea îi funcţionează „ca un computer lent care se chinuie să meargă în continuare”. Chiar dacă nu se va recupera complet niciodată, dr. Retford e hotărât să păstreze o atitudine pozitivă. „Sunt încă aici, în timp ce mii de alţi oameni nu mai sunt”, spune el.

Un medic din cinci nu mai poate munci

        Dintre medicii britanici care suferă de long-COVID, 18% declară că nu mai pot lucra, arată rezultatele unui chestionar realizat de British Medical Association și de grupul de susţinere Long COVID Doctors for Action.  De asemenea, 60% dintre medicii afectaţi de long-COVID declară că această patologie le-a afectat capacitatea de a-și desfășura activităţile zilnice. 

        Asociaţia medicală solicită, printre altele, recunoașterea long-COVID ca boală ocupaţională pentru angajaţii din Sănătate, împreună cu definirea condiţiilor care acoperă toate simptomele debilitante ale bolii; acces îmbunătăţit la servicii de sănătate fizică și mintală pentru a ajuta la o abordare comprehensivă privind evaluarea, investigaţiile și tratamentul afecţiunii; mai multă susţinere pentru persoanele care suferă de long-COVID, pentru a reveni la serviciu în siguranţă, dacă pot. O susţinere care să includă și o abordare flexibilă privind ajustările necesare la locul de muncă.