Este de neînţeles acceptarea multiplelor cicluri hiperglicemice severe până la negativarea virală. În orice circumstanţă, hiperglicemiile severe, repetitive sunt profund riscante.

Patologia infecţioasă SARS-CoV-2 a declanșat „coronavirus disease 2019”, COVID-19, așa cum a fost numită afecţiunea de Organizaţia Mondială a Sănătăţii, în februarie 2020. Valurile de formule terapeutice cu complexitate crescândă au fost adaptate la ceea ce, cu zgârcenie, sindromul devoala progresiv, clinic și histopatologic.

Cazul la care facem referire este al vârstnicului cu diabet zaharat tip 2 (DZ2) pre-existent sindromului infecţios sever și care a necesitat internare. Pacientul în cauză (cu background patologic general/tratamente neprecizate) este lăsat să dezvolte hiperglicemii repetitiv-severe de până la 800 mg/dl la care au contribuit infecţia curentă, corticosteroidul sistemic (dexa) și medicaţia antivirală (nenominalizată). În accepţiunea autoarei, depășirea pragului hiperglicemic de 800 mg/dl poate induce coma hiperosmolară; aceasta este evitată prin scăderea dozei de dexa până când SaO2 scade sub 88, dar și prin introducerea triplei medicaţii antidiabetice orale din clasele biguanidelor, sulfonilureicelor și tiazolidindionelor – nu știm dacă este medicaţia anterioară sau nou-instituită și aplicată acestui moment evolutiv.

Logică greu de descifrat

„Și tot așa, se face slalom între SaO2 și coma hiperglicemică hiperosmolară” timp de două săptămâni până la negativare (formulă agreată de autoare). Este greu de descifrat logica acestei formulări-deziderat. Excursii glicemice mult sub 800 mg/dl pot induce cetoacidoza diabetică/acidoza lactică/starea sau coma hiperosmolară dacă acesteia din urmă i se asociază mai ales hipernatremia. În context similar, literatura apreciază creșterea mortalităţii (mecanisme multiple) cu aproximativ 42% prin prezenţa glicemiilor ≥300 mg/dl. Glicemiile medii ≤110 mg/dl (fără risc hipoglicemic) și acceptarea intervalului glicemic 140-180 în compartimentele de terapie intensivă reduc complicaţiile/mortalitatea.

Sunt ample teorii justificative asupra răspunsului exagerat inflamator-hiperglicemic indus de tandemul COVID-19 și DZ. Asocierea DZ, nu numai circumstanţelor infecţioase, induce un prognostic rezervat, cu atât mai mult la vârstnicii care asociază obezitatea și alte morbidităţi disociate sau complicând DZ2 (datele lipsesc în această prezentare).

Menţiuni terapeutice importante

Corticoterapia sistemică aplicată acestui pacient este pion important terapeutic și trebuie lăsată cu posologia maximă admisă pentru situaţia dată. Hiperglicemia semnificativă indusă trebuie tratată cu insulină rapidă administrată IV și/sau SC cu/fără insulină bazală, în acord cu monitorizarea glicemică. Capacitatea și tipul de alimentare (alt nisip mișcător), tratamentul perfuzabil, evoluţia clinică adaugă variabile necomentate de autoare.

Este de neînţeles acceptarea multiplelor cicluri hiperglicemice severe (până la negativarea virală!). Să ne reamintim că, în orice circumstanţă, hiperglicemiile severe, repetitive sunt profund riscante în plan neurologicic, cardiorenal sau al răspunsului derizoriu antiinfecţios.

Asocierea orală triplă medicamentoasă antidiabetică aplicată acestui fragil pacient are contraindicaţii relative/absolute pentru fiecare dintre componente (raportate la situaţia dată). Acestea surclasează eventualele virtuţi (altele decât cele antidiabetice). Medicaţia orală devine neaplicabilă în sindroame cu mare variabilitate glicemică dublate de procese infecţioase severe, indiferent de etiologie.

Mesajul se termină cu invitarea practicienilor de a avea în vedere o atare formulă de tratament într-un context similar, dar și în prezenţa altor infecţii severe. Am citit în mod repetat articolul, fiind sigură că am omis o frază preliminară care să avertizeze: nu faceţi așa!