Diabetul zaharat (DZ) tip 2 reprezintă o comorbiditate frecventă la vârstnicii infectaţi cu SARS-CoV-2. Pentru formele severe de infecţii virale pentru care nu există tratament etiologic, există tratamentul patogenic, și anume dexametazona în doză de 1 mg/kg corp – 80 mg la un adult de 70 kg. Dexametazona are efect împotriva reacţiilor imune și inflamatorii, inclusiv la nivel pulmonar. Însă aceasta are ca reacţii adverse hiperglicemia, creșterea rezistenţei la insulină, proteoliza, lipoliza și osteoliza.

Dat fiind că dexametazona produce hiperglicemie, poate fi administrată până când nivelul glucozei ajunge la 800 mg/dl, dincolo de această limită existând riscul de comă hiperglicemică hiperosmolară. Din acest punct se scade doza de dexametazonă până când SaO2 scade sub 88 mmHg. 

Mai departe se crește din nou doza de dexametazonă până când se ajunge din nou la pragul glicemic de 800 mg/dl, apoi se scade doza de dexametazonă până când SaO2 scade sub 88 mmHg. Și tot așa, se face slalom între SaO2 și comă hiperglicemică hiperosmolară. Glicemia se reduce de la 800 mg/dl prin scăderea dozei de dexametazonă și prin administrarea în asociere a trei antidiabetice orale în doza lor maximă, și anume: biguanide, sulfonilureice și tiazolidindione. 

 Acest slalom se face până când organismul se debarasează de COVID, fapt certificat prin test negativ (aproximativ două săptămâni). În plus, în cursul tratamentului anti-COVID se administrează și tratament anticoagulant, cu rivaroxaban.

După cum spuneam, dexametazona produce proteoliză și osteoliză. Iar pe durata infecţiei cu virusul SARS-CoV-2 este posibil ca pacientul să nu se alimenteze, încercând să evite diareea și vărsăturile deranjante. De aceea, după debarasarea de COVID, pacientului i se vor stimula pofta de mâncare și refacerea mușchilor și a oaselor prin proteosinteză și osteosinteză, prin cure de Decanofort (indicate la pacienţii cașectici și denutriţi, ce au urmat tratament cortizonic prelungit).

Astfel, pacientul se recuperează după infecţia severă de tip COVID.

Această schemă terapeutică patogenică poate fi aplicată cu succes și unor pacienţi cu DZ tip 2 și cu infecţii severe produse de alte virusuri ce ar putea apărea în viitor și pentru care nu există tratament etiologic.