Nici măcar în anul înfiinţării nu a existat unanimitate pentru un Institut de această talie (între primele cele mai valoroase institute de „seruri și vaccinuri”, diagnostic microbiologic, cercetare, microbiologie pentru sănătatea publică și învăţământ). Institutul Cantacuzino a supravieţuit în ciuda adversităţilor (din exterior și din interior) peste 100 de ani. 

Între activităţile care Îl fac unic voi aminti încercarea de a oferi pacienţilor un remediu atunci când „aproape orice altceva” nu mai funcţionează. Dacă producţia de bacteriofagi (atât pentru diag­nostic, cât și pentru tratament) nu mai există astăzi (așa cum ne-am dori și cum ar fi necesar, într-o lume în care rezistenţa la antibiotice și chimioterapice a microorganismelor a devenit aproape terorizantă), pacienţii încă mai pot beneficia de autovaccinuri (AV).

Vindecat cu acest preparat

Am intrat pentru a doua oară în Institut în 1991. Am fost îndemnat și încurajat să privesc Biblioteca drept o importantă resursă. Am ascultat și am beneficiat. Am înţeles ce a însemnat, ce înseamnă și ce trebuie să însemne în continuare Institutul fondat de acest geniu al medicinei, Profesorul; între alte descoperiri trebuie amintite și AV. Pe atunci existau voci care nu le preţuiau. Și astăzi sunt relativ neglijate. Într-un articol publicat relativ recent am prezentat „vaccinurile stafilococice”, unul dintre subpuncte discutând despre AV (1). Evaluatorii au solicitat ferm renunţarea la acest subcapitol. 

Am crezut și cred în continuare în ceea ce înaintașii cantacuziniști au prezentat și astfel, în situaţii dificile, am recomandat și recomand utilizarea. Sunt multe exemple, între care voi aminti furunculoza colegului meu de bancă din „Lazăr”, care a dispărut după prima cură, sau situaţia similară a unui prieten (căruia i-am administrat autovaccinul inclusiv în cursul deplasării spre Viena), care, după 30 de ani, mi-a scris într-o seară „cum aș putea uita?” (că s-a vindecat cu ajutorul acestui preparat al Institutului).

Am avut speranţe mari

În ciuda faptului că această structură a fost și este necesară, au fost situaţii în care se dorea desfiinţarea; ne-am implicat suficient de ferm pentru a nu permite așa ceva. Nici astăzi, la fel ca în ultimii circa 35 de ani, nu putem prezenta date statistic relevante cu privire la rezultatele obţinute prin utilizarea AV. 

După august 2017 am avut speranţe destul de mari. Ulterior am publicat un articol pe care îl credeam primul într-o succesiune (2). Însă mai este mult de lucru. Echipa s-a întărit puţin. Necesită în continuare întărire, inclusiv pentru a se putea discuta cu fiecare pacient în parte (atitudine tradiţională pentru Institutul fondat de Profesor), pentru a se putea evalua fiecare caz, pentru a putea transforma informaţiile obţinute (strict confi­denţial) în date relevante.

Se poate afirma că în multe dintre cazurile de acnee vulgară sau juvenilă, la pacienţi cu diferite infecţii, precum furunculoză, foliculită, plăgi dehiscente postoperatorii, chisturi sebacee suprainfectate, sau la pacienţi cu infecţii ale tractului urinar s-a constatat îmbunătăţirea evoluţiei clinice sau chiar vindecarea. Sunt persoane care menţionează clar, cu multă mulţumire, o îmbunătăţire a calităţii vieţii.

Având în vedere importanţa moștenirii pe care Profesorul a lăsat-o, amintesc că ne-am gândit să facem posibilă citirea articolelor publicate încă de la început, din 1928. Astfel, pe site a apărut de curând primul volum (3). Cei care vor lectura nu vor regreta. Nu este vorba doar despre tradiţie, despre istorie, ci și de un mod de lucru exemplar.  Pe măsură ce vor fi postate pe site și celelalte volume, articole publicate în trecut cu privire la auto-vaccinuri vor deveni disponibile.

Având în vedere că revista fondată de Profesor sub numele Archives roumaine de pathologie expérimentale et de microbiologie (primele volume publicate de Academia franceză, la Paris) trebuie nu doar să dăinuie ci să se și întărească, adresăm o caldă invitație colegilor medici să sprijine prin articole interesante dezvoltarea acesteia. Între rubricile foarte accesibile amintim Clinical image sau Case presentation; ar fi de mare utilitate și articole de tip Review sau articole realizate în urma unor studii originale. 

Din 1991 numele revistei medicale a devenit Romanian Archives of Microbiology and Immunology (RoAMI). Din 2005 articolele sunt accesibile pe site (în volum), iar din 2018 sunt accesibile și individual. Revista este indexată în mai multe baze de date internaționale (BDI). Informații suplimentare se pot obține accesând link către referința 3. În plus, sunt gata să răspund oricăror întrebări cu privire la publicarea de articole în RoAMI. Vă așteptăm, cu drag!
 

1. https://www.mdpi.com/2036-7481/15/1/9 
2. https://roami.ro/wp-content/uploads/2021/04/01.PREDA-M_autovaccin.pdf   
3. https://roami.ro/