Spre lauda sa, prof. dr. Vasile Sârbu, creatorul învăţământului medical constănţean, chirurg și iatroistoric, ilustrează comandamentul etic de neuitare enunţat, oferindu-le cititorilor volumul omagial „85 – Nae Constantinescu”.

Lucrarea-album e închinată cunoscutului profesor bucureștean cu prilejul vârstei împlinite (n. la 28 martie 1936). Este medic primar chirurg și medic primar de ortopedie-traumatologie – membru titular al Academiei de Știinţe Medicale din România, membru de onoare al Academiei Oamenilor de Știinţă, fost consul general al României la Los Angeles, redactor coordonator al revistei „Memoria”.

        Profesorul V. Sârbu și-a asociat în acest demers intervenţia colegilor profesori mai tineri: Ion Victor Bruckner, Emanoil Ceaușu, Silviu Constantinoiu, Dan Mischianu, Irinel Popescu, Eugen Târcoveanu, Gheorghe Tomoaia, Barbu Teodorescu – chirurg ortoped la Spitalul American Neuilly, Paris, și Virgil Răzeșu, precum și a altor personalităţi: Florin Cristian Gheorghe, Mircea Ignat, Florin Hălălău, Marilena Rotaru.

Mereu primul la învăţătură

        După un Laudatio intitulat „Perfuzii contra uitării unui doctor care s-a dedicat 85 de ani poporului român” autorul grefează, pe fundalul unor pagini ale istoriei medicinei de după cel de-Al Doilea Război Mondial, principalele momente biografice ale aniversatului. În 1971 a obţinut titlul de Doctor în Medicină. Apoi, după 1990, s-a implicat în viaţa socială, politică, publicistică și diplomatică.

        Fiu de ilustru medic militar – chirurgul col. Mircea Constantinescu – și cu mamă filolog, Nicolae a fost mereu primul la învăţătură. În 1953, fără a fi trebuit să susţină examen de admitere, fiind unul dintre cei 16 candidaţi din ţară cu diplomă de merit, a fost admis la Facultatea de Medicină Generală din București. Aici a avut șansa de a-i audia pe cei mai mari profesori ai Facultăţii (întreaga pleiadă de savanţi, majoritatea cu studii și stagii în clinci și așezăminte spitalicești renumite din Europa) precum și de a participa la serioase seminarii și lucrări practice.

        În context, cu informaţii bazate pe o bibliografie esenţială, autorul citează numele acestor mentori, laboratoarele și secţiile clinice pe care le conduceau, metodele didactice folosite, corectitudinea la examene și colocvii, explică renumele dobândit de ei. La examenul de stat, absolventul Nicolae Constantinescu a fost notat cu trei note de zece și doar una de 8,50 – o explicaţie plauzibilă fiind refuzul tatălui său de a intra în Partidul Comunist, refuz care i-a „stricat dosarul”.

Pasiuni care i-au conturat destinul

        Tânărul Constantinescu era pasionat de specialităţile chirurgicale, anatomia topografică, beneficiind și de un talent particular pentru desen direct după piese anatomice. A ales să fie medic stagiar la Sanatoriul de Ortopedie și Tuberculoză osteo-articulară de la Eforie Sud, condus de dr. Victor Climescu, unde i-a avut colegi pe viitorii profesori Dinu Antonescu și Petre Andronescu.

        A urcat prin concurs treptele profesionale, devenind medic primar de ortopedie-traumatologie și de chirurgie generală. Apoi, la Disciplina de Chirurgie Operatorie și Experimentală (Facultatea de Specializare și Perfecţionare a Medicilor) a devenit cercetător, după aceea asistent, șef de lucrări și profesor.

        A redactat volume de anatomie chirurgicală și operatorie, atlase, monografii (în colaborare cu Mihail C. Ceaușu și Tiberiu Ghiţescu). La rândul nostru, îi dorim sănătate și viaţă îndelungată!