„E greu să fii înţelept când eşti bogat sau
bogat când eşti înţelept“ (Epictet). Meditând asupra aforismului, am încercat să-l
extrapolez la grupuri sociopolitice conducătoare, respectiv clasa politică. Am
constatat că state precum Franţa, Marea Britanie sau Germania sunt bogate. Grupurile
sociopolitice conducătoare din aceste state sunt puţin peste media generală a
bonităţii financiare. Deci îi putem plasa în categoria înţelepţilor. Altfel, nu
îţi poţi imagina cum se poate lua de la un stat bogat 150–250 de miliarde de
euro şi dirija spre toate nivelurile care concură la starea de sănătate a
popoarelor lor. Regulile jocului politic, economic, administrativ sunt
respectate de mai multe secole.
Cred că în aceste state avansate politica se
învaţă, politicile se aplică, demagogia este mai redusă. La noi se pare că îndărătul
unui politician stă o potenţă economică, iar îndărătul clasei sociopolitice –
grupuri, trusturi economice.
Se pare că avem o ţară foarte bogată, dar
politicieni şi administratori modeşti. Altfel, nu aş da crezare vorbelor lui R.
L. Stevenson, care zice: „Politica este, poate, singura meserie pentru care se
crede că nu este necesară nicio pregătire“, dar văd modul de manifestare zilnică
a politicienilor români. La noi, regulile jocului politic, economic, administrativ
se schimbă odată cu omul politic sau după interesul potenţatorilor.
Nu cred că statele amintite mai sus, la care
se mai pot adăuga altele, cumulează bogăţie doar prin taxe şi impozite. La noi,
pe zi ce trece sunt mai împovărătoare.
„Banul săracului e cald, fiindcă săracul îl ţine
tot în mână“ (L. Blaga). Atunci, de ce să-l mai obligăm tot pe sărac la coplată?
Aceasta, oricum, reprezintă un instrument financiar nelegalizat în majoritatea
instituţiilor spitaliceşti româneşti
(„device-uri“ şi medicamente cumpărate de familie).
Am spus altundeva, această hulită castă
medicală, în modul de manifestare a dat şi dă dovadă de caracter şi de virtute
în îndeplinirea sarcinilor asumate. În acest context sociopolitic, pot afirma
cu tărie că întreg corpul medical dă dovadă de înţelepciune. Cum altfel s-ar
putea explica exersarea în continuare a menirii asumate, sub presiunea dinlăuntrul
sistemului şi din afara sa?
