Ne retrăsesem în curtea interioară, într-un loc liniştit, însoţiţi de susurul unei fântâni arteziene… Prezentările erau pe sfârşite. Cu vreo două ore înainte de momentul concluziilor, dl prof. dr. Mircea Grigorescu dorise să reluăm interviul, astfel încât în reportajul ce urma să fie pregătit să se regăsească şi intervenţii inedite din ultima parte a conferinţei… Curând, interviul propriu-zis se terminase. O umbră de regret în sufletul meu, o umbră de tristeţe pe chipul medicului ce-şi dedicase cei mai frumoşi ani din viaţă Gastroenterologiei… Îmi spusese că se află în pragul pensionării.
„Aţi trăit clipe de bucurie… Cărţi publicate, pacienţi vindecaţi, premii, absolvenţi care au ales aceeaşi specialitate…“
„Ştiţi ce mi-a rămas viu, în memorie?! Mă întorsesem de la examenul de specialitate, evident victorios, şi m-am dus glonţ la profesorul Octavian Fodor. Să-i dau vestea cea bună. M-a ascultat, s-a ridicat apoi şi a venit către mine şi m-a îmbrăţişat. Nu mai trăisem niciodată, nu am trăit nici de atunci încoace, o asemenea bucurie. Profesorul Fodor nu era un expansiv, nu-şi exterioriza sentimentele…“
Un interviu deIftimie Nesfântu.
">
Îmbrăţişarea profesorului Fodor - Viața Medicală
Ne retrăsesem în curtea interioară, într-un loc liniştit, însoţiţi de susurul unei fântâni arteziene… Prezentările erau pe sfârşite. Cu vreo două ore înainte de momentul concluziilor, dl prof. dr. Mircea Grigorescu dorise să reluăm interviul, astfel încât în reportajul ce urma să fie pregătit să se regăsească şi intervenţii inedite din ultima parte a conferinţei… Curând, interviul propriu-zis se terminase. O umbră de regret în sufletul meu, o umbră de tristeţe pe chipul medicului ce-şi dedicase cei mai frumoşi ani din viaţă Gastroenterologiei… Îmi spusese că se află în pragul pensionării.
„Aţi trăit clipe de bucurie… Cărţi publicate, pacienţi vindecaţi, premii, absolvenţi care au ales aceeaşi specialitate…“
„Ştiţi ce mi-a rămas viu, în memorie?! Mă întorsesem de la examenul de specialitate, evident victorios, şi m-am dus glonţ la profesorul Octavian Fodor. Să-i dau vestea cea bună. M-a ascultat, s-a ridicat apoi şi a venit către mine şi m-a îmbrăţişat. Nu mai trăisem niciodată, nu am trăit nici de atunci încoace, o asemenea bucurie. Profesorul Fodor nu era un expansiv, nu-şi exterioriza sentimentele…“
Ne retrăsesem în curtea interioară, într-un loc liniştit, însoţiţi de susurul unei fântâni arteziene… Prezentările erau pe sfârşite. Cu vreo două ore înainte de momentul concluziilor, dl prof. dr. Mircea Grigorescu dorise să reluăm interviul, astfel încât în reportajul ce urma să fie pregătit să se regăsească şi intervenţii inedite din ultima parte a conferinţei… Curând, interviul propriu-zis se terminase. O umbră de regret în sufletul meu, o umbră de tristeţe pe chipul medicului ce-şi dedicase cei mai frumoşi ani din viaţă Gastroenterologiei… Îmi spusese că se află în pragul pensionării.
„Aţi trăit clipe de bucurie… Cărţi publicate, pacienţi vindecaţi, premii, absolvenţi care au ales aceeaşi specialitate…“
„Ştiţi ce mi-a rămas viu, în memorie?! Mă întorsesem de la examenul de specialitate, evident victorios, şi m-am dus glonţ la profesorul Octavian Fodor. Să-i dau vestea cea bună. M-a ascultat, s-a ridicat apoi şi a venit către mine şi m-a îmbrăţişat. Nu mai trăisem niciodată, nu am trăit nici de atunci încoace, o asemenea bucurie. Profesorul Fodor nu era un expansiv, nu-şi exterioriza sentimentele…“
Un interviu deIftimie Nesfântu.
Articolul integral îl puteţi citi în ziarul nostru, Viaţa medicală.
Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!
Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.