Trei virgulă unu miliarde de litere... Oare ne putem da seama despre ce este vorba? Am ales să discut la început de an despre gândurile lui Francis S. Collins, cercetătorul de la Universitatea Yale care, în anii ’80, împreună cu echipa sa, a reușit să descifreze succesiunea a doar câtorva sute de litere din... codul genetic. Da, genomul uman, codul ereditar, are peste trei miliarde, e „scris într-un cod straniu și criptografic format din patru litere” (1). Autor al cărţii menţionate în titlu, el spune că dacă am începe să citim toate literele codului genetic, trei litere în fiecare secundă, am citi fără întrerupere timp de 31 de ani!

Un subiect larg dezbătut, analizat în fel și chip, opinii corecte sau departe de adevăr, discuţii folosind idei potrivite sau „cuvinte în deșert”, cu o concluzie unică. Argumentele din această carte pot servi răspunsului la o întrebare pusă adesea: „Cum poate un om de știinţă să creadă în Dumnezeu?”. Putem alege mesajele transmise de Francis S. Collins.

Ce te impresionează mai întâi? Greu și ușor de spus în același timp. Te poţi gândi la „munca titanică” depusă pentru descifrarea câtorva sute de litere; la timpul necesar pentru identificarea cauzei persistenţei hemoglobinei fetale la unii adulţi; la gândul că „identificarea secvenţelor ADN ale întregului genom uman” nu poate fi realizată în timpul vieţii (celui care... chiar a reușit să o facă); la identificarea erorilor genetice care contribuie la producerea unei maladii cu care autorul se întâlnise ca medic stagiar (fibroza chistică); la modul în care și-a imaginat să ilustreze cât de dificilă (imposibilă?) este rezolvarea problemei („am mers la o fermă din Michigan unde mi s-a făcut o poză stând în vârful unei căpiţe de fân cu un ac de cusut în mână”); la faptul că proiectul National Human Genome Project (2) se putea opri cu 20 de ani înainte de evenimentul care a celebrat descifrarea secvenţei genomice; la intervenţia salutară a celui care a contribuit la descoperirea dublului helix al ADN; la peripeţiile care au urmat și la riscul ca descoperirea să fi fost făcută de o firmă privată care ar fi „brevetat multe dintre gene” și ar fi păstrat „informaţiile într-o bază de date a cărei accesare se va face în schimbul unei sume însemnate de bani” (1); sau cum autorul s-a „trezit alături de președintele Statelor Unite în Camera de Est a Casei Albe pe 26 iunie 2000, anunţând elaborarea primei schiţe a manualului de funcţionare a omului. Dezvăluind limbajul lui Dumnezeu”(1).

Propriul manual de instrucţiuni

Revenind la subiectul principal al prezentului mesaj, iată o parte din discursul președintelui Statelor Unite: „Astăzi, învăţăm limba în care Dumnezeu a creat viaţa. Suntem cu atât mai copleșiţi de uimire și veneraţie în faţa complexităţii, a frumuseţii și a minunii darului cel mai sfânt și dumnezeiesc al lui Dumnezeu” (1). 

Autorul cărţii a spus, la rândul său: „Vă întrebaţi, poate, dacă eu, ca om de știinţă riguros instruit, am fost surprins de o asemenea afirmaţie vădit religioasă făcută de liderul lumii libere sau dacă am fost tentat să ridic din sprânceană sau să privesc în pământ stânjenit. Ei bine, nu!” (1). 

În calitate de conducător al proiectului (2), Francis S. Collins a mai spus: „Este o zi fericită pentru întreaga lume. Încerc un sentiment de umilinţă și uimire la gândul că am fost primii care au aruncat o privire asupra propriului nostru manual de instrucţiuni, știut până acum numai de Dumnezeu” (1). Această decriptare „a reprezentat atât o realizare știinţifică extraordinară, cât și o ocazie de venerare a divinităţii” (1).
Un an nou cu sănătate, cu pace și bună voire! La mulţi ani!
 

1. Francis S. Collins. Limbajul lui Dumnezeu: Un om de știinţă aduce dovezi în sprijinul credinţei. (The Language of God: A Scientist Presents Evidence for Belief). Free Press, a Division of Simon & Shuster, Inc. 2006. (traducere Silvia Palade – București: Curtea Veche Publishing, 2009).
2. https://www.genome.gov/about-genomics/educational-resources/fact-sheets/human-genome-project