Având în vedere contextul epidemiologic, specialitatea Boli infecţioase nu necesită o definiţie aprofundată, însă trebuie punctat faptul că ea înseamnă mult mai mult decât COVID-19. Pentru mine, cu siguranţă nu este o simplă specialitate, deoarece reușește să mă motiveze să devin un medic mai bun, mă ambiţionează să mă informez constant și mă împacă atât din punct de vedere profesional, cât și uman.

Cine sunt eu? Subinspector doctor Simona Lia, medic rezident în cadrul Spitalului de Urgenţă al M.A.I. „Prof. Dr. Dimitrie Gerota”, având ca centru universitar de pregătire Spitalul Universitar de Urgenţă Militar Central „Dr. Carol Davila”.

Deși am început rezidenţiatul în nebuloasa provocată de SARS-CoV-2, pasiunea pentru această specialitate a prins contur încă din facultate și cumva cred că ne-am ales reciproc. Asta am simţit din ziua în care am aflat că se scoate postul la examenul de rezidenţiat și încă mi se face pielea de găină și simt „fluturi în stomac” când conștientizez că într-adevăr am ajuns până aici.

Modul în care am reușit să gestionez lucrurile în perioada pandemiei m-a făcut să am mai multă încredere în mine și să încerc să mă autodepășesc, astfel încât ceea ce îmi propun în continuare este să învăţ mai mult, să acumulez mai multă experienţă și să evoluez permanent atât din punct de vedere profesional, cât și uman, pentru a deveni din ce în ce mai bună pentru pacienţi.

Momente emoţionante

Aș putea vorbi zile întregi despre „experienţa COVID-19”, pe care o pot povesti și repovesti până la cele mai mici detalii. Am învăţat să accept această experienţă, simt că „face parte din mine” și prin ea consider sincer că am crescut frumos alături de întreg personalul medical, învăţând multe lucruri. Iar asta deoarece, pe lângă COVID, fiecare pacient avea un întreg bagaj medical în spate și am fost puși în situaţii care cu siguranţă vor rămâne impregnate în memorie.

Însă „memoria inimii elimină răul și amplifică binele”, după cum spune Gabriel García Márquez în „Dragostea în vremea holerei”. Pe lângă clipele grele, au fost și momente emoţionante până la lacrimi (zâmbesc când scriu și îmi amintesc), în care pacienţii, după perioade foarte lungi de spitalizare (inclusiv pe secţia de ATI), au plecat acasă fără necesar de oxigen.

Nu pot descrie în cuvinte reîntâlnirea pacienţilor cu familia, care nu i-a putut vizita pe secţiile de Boli infecţioase COVID-19. „Cine nu are memorie își confecţionează una de hârtie” – este încă un citat frumos din capodopera lui García Márquez, ce mă face să-mi doresc să nu uit cum fiecare litru de oxigen redus la vizită reprezenta într-un cuvânt „speranţă”, speranţa întoarcerii ACASĂ.

Sclipirea din ochii pacienţilor, internările din Terapie Intensivă pe secţia de Boli infecţioase COVID-19, pofta de mâncare după zile de inapetenţă, revenirea gustului și a mirosului, primii pași după luni pe secţia de ATI… toate plus multe altele m-au bucurat și mă bucură nespus de mult. Mereu am crezut în puterea unei îmbrăţișări, dar în această perioadă m-am convins că o simplă îmbrăţișare, o strângere de mână, o vorbă bună, informarea, atenţia, o simplă gură de apă și iubirea chiar pot face minuni.

Interdisciplinaritate accentuată

După cum spuneam, Boli infecţioase nu înseamnă numai COVID, este o specialitate cu adevărat fascinantă de care, zic eu, te îndrăgostești iremediabil, întrucât se remarcă prin interdisciplinaritatea accentuată – atât cu Microbiologia și Epidemiologia, cât și cu toate celelalte specialităţi clinice.

Bolile infecţioase au reprezentat din cele mai vechi timpuri componenta cea mai importantă a suferinţei umane, depășind alte cauze precum dezastrele naturale sau războaiele. În prezent, infecţiile constituie o proporţie importantădin afecţiunile populaţiei, iar cele severe – a doua cauză de deces la nivel mondial (chiar prima cauză în state slab dezvoltate). Infecţiile au un impact marcant asupra morbidităţii la adulţii în vârstă, exacerbând bolile de bază și declinul funcţional.

Mai întâi au fost microbii… și apoi omul

Dacă dilemele „ce a fost mai întâi, oul sau găina?” și „de când a apărut cu exactitate viaţa pe Pământ” încă dau bătăi de cap, pentru dilema „ce a fost mai întâi, microbii sau omul?” există suficiente argumente. Microbii sunt prezenţi de cel puţin 3,5 miliarde de ani pe Pământ prin precursorii lor, procariotele fiind timp de 500 de milioane de ani chiar singurii locuitori ai planetei. De-a lungul timpului, microbii au ajuns să-i ocupe toate nișele fundamentale, mai mult decât tot restul formelor de viaţă la un loc, iar bolile infecţioase au însoţit omul pe tot parcursul evoluţiei sale.

Orice fel de schimbare – de la apariţia agriculturii, schimbarea alimentaţiei, dezvoltarea orașelor, industrializarea, migrarea forţei de muncă, dezvoltarea marilor drumuri comerciale la revoluţii sau conflagraţii mondiale – a favorizat răspândirea variolei, rujeolei, gripei, pneumoniilor, tifosului ș.a. Pandemii ce merită amintite sunt ciuma neagră din Evul Mediu, holera din Antichitate, malaria și febra tifoidă, tuberculoza, care a decimat populaţia urbană în secolul XIX, variola, scarlatina, rujeola, difteria (aproape tot secolul XX în Europa), gripa spaniolă la începutul secolului XX și, nu în ultimul rând, pandemia de COVID-19.

Administrarea judicioasă a antibioticelor

Prin boli infecţioase tratezi atât patologie acută, cât și cronică, lucru satisfăcător din punct de vedere profesional. Un alt rol important pe care îl au infecţioniștii constă în administrarea judicioasă a antibioticelor, care în ultimii ani se asociază cu o creștere a rezistenţei din ce în ce mai mare prin utilizarea lor iraţională și abuzivă. De aceea este nevoie de o educaţie cât mai eficientă pe acest plan.

În prezent există un adevărat mozaic de boli infecţioase, motiv pentru care în specialitatea Boli Infecţioase nu există cuvântul „monotonie”. Dacă am expus numai părţile frumoase ale acestei specialităţi, am făcut-o pentru că iubesc ceea ce fac și cred că până și pandemia de COVID-19 ne-a oferit multe lecţii esenţiale, unele dintre cele mai importante fiind munca în echipă, organizarea, stabilirea priorităţilor, respectul.

Cel mai important, ne-a învăţat să apreciem ceea ce avem, persoanele din viaţa noastră și timpul, care trece indiferent de ce ne-am dori și care trebuie împărţit între carieră și familie.