De mai bine de zece ani, se vehiculează
periodic cifre impresionante privind numărul de medici care au obținut certificate
necesare practicării profesiei în Europa. Unii spun că datele ar fi incomplete,
neluând în calcul pe cei care și-au luat lumea în cap și lucrează în afara
Comunității Europene, din Noua Zeelandă până în nordul Americii. În orice caz,
sigur este că se pleacă masiv și că fenomenul se amplifică – spun statisticile
– pe zi ce trece. În ultimul timp, am văzut la diverse televiziuni colegi
aproape culpabilizați, încercând să explice neconvingător de ce au rămas în
țară: probleme familiale, vise din copilărie, patriotism etc.
Au fost repetate până la sațietate motivele
acestei migrații: proasta salarizare, proastele condiții în care se practică
medicina în România. Nu s-a spus însă mai nimic despre impactul distructiv pe
care-l are asupra activității medicilor de familie mecanismul birocratic
implacabil al caselor de asigurări – cronofag, bugetofag și umilitor. Prin
starea de lehamite pe care o induce, acesta ucide entuziasmul celor ce au decis
să rămână.
Pentru exemplificare, prezint aici „Biroul
Control” din CJAS Sibiu (fi-va, oare, un caz singular?), încăpere pe ușa căreia
aș pune, fără frică de eroare, adagiul dantesc: Lasciate ogni speranza, voi
ch’entrate. Într-adevăr, medicii care trec pragul acestui birou sunt
vinovați prin definiție, singura lor obligație fiind de a-și pune capul în
ghilotina cu care sunt întâmpinați: proces-verbal de control deja redactat!
Presupun că, în majoritatea țărilor lumii, chiar și în dictaturi (măcar de
ochii lumii), o persoană suspectată de ilegalități are dreptul constituțional
de a se apăra, de a argumenta, de a i se lua o declarație etc. Nimic dintre
acestea nu se întâmplă în spațiul de non-drept de la etajul al cincilea al CJAS
Sibiu; aici nu există termenul pacient, ci doar CNP-uri, medicii nu sunt
confrați pentru persoana care tronează asupra Biroului Control, ci furnici
care-i încurcă pe amploaiați în marea și regeasca lor îndeletnicire: cea de a
descoperi infractori printre medici!
În urmă cu câteva săptămâni, am fost
convocat pentru control, cu documentele unui pacient „picat la verificarea
electronică încrucișată” (sic!). Fiind în biroul cu pricina, am aflat că
mai este în discuție încă un pacient, despre care nu fusesem informat și ale
cărui documente nu le aveam, dar oricum nu conta, procesul-verbal de control
era deja redactat, eu nu aveam de făcut altceva decât să-l semnez. Era vorba
despre un pacientul externat din spital cu recomandarea expresă de „îngrijiri
medicale la domiciliu prin CNAS”. După externare, pacientul a fost vizitat la
domiciliu de medicul de familie, care, având în vedere recomandarea medicului
specialist, le cere aparținătorilor să se prezinte la cabinet pentru a li se
înmâna documentul necesar pentru îngrijiri la domiciliu. Consultația a fost
înregistrată. Completarea ulterioară a recomandării și înmânarea ei
aparținătorilor nu a mai fost considerată consultație și nu a fost raportată.
Concluzia CJAS Sibiu: recomandarea de îngrijiri la domiciliu nu a fost făcută
în urma unei consultații medicale, deci contravaloarea serviciilor se impută
medicului de familie.
Am refuzat să semnez procesul-verbal,
acesta mi-a fost trimis prin poștă, iar la contestația depusă mi s-a răspuns în
același limbaj de lemn. Având impresia că nu a fost suficient de ridicolă,
cerbera de la etajul al cincilea adaugă în răspunsul la contestație: „în timpul
controlului, medicul nu a prezentat documentele medicale ale pacientului”! Păi,
ce documente să prezint, dacă eu am aflat abia în biroul cu pricina despre ce
pacient este vorba și ce mi se reproșează, procesul-verbal fiind, oricum, deja
redactat?
Redau alăturat doar două pasaje din
raportul de control redactat la un an și jumătate distanță.
Se pune întrebarea: „foaia albă, cartonată,
pixul albastru” ține de un comportament compulsiv, sau pur și simplu de
ocuparea timpului pentru alungarea plictisului?
În concluzie, pentru „neraportarea
consultației” (sic!) prin care i se recomandau pacientului îngrijiri la
domiciliu, am de returnat către CNAS suma de 825 de lei. Justiția își va spune
cuvântul și va decide dacă e așa. Rămâne totuși întrebarea: CNAS crede că în
acest mod își reface fondurile risipite, nerespectând medicului de familie
drepturi constituționale elementare și lansându-și inspectorii într-o sarabandă
nebună a umilirii pălmașilor medicinii românești? Prezumția de vinovăție a
medicului de familie este moneda curentă. Cine îi pune stavilă?