Cu profundă tristețe și o profundă reverență în fața unei vieți dedicate frumosului, comunitatea artistică își ia rămas bun de la maestrul Octavian Cosman, un reper de elită al artelor vizuale din Cluj-Napoca și un creator genial a cărui amprentă va dăinui peste generații.

Născut la 26 septembrie 1940 în Ocna Mureș, Octavian Cosman și-a șlefuit talentul sub îndrumarea marilor maeștri la Institutul de Arte Plastice „Ion Andreescu” din Cluj-Napoca, absolvit în 1967. Încă de la debutul său cu faimoasa lucrare „Acvariu” – remarcată și elogiată la acea vreme de însuși Corneliu Baba – artistul a dovedit o viziune artistică singulară, curajoasă și profund meditativă.

În ciuda restricțiilor și a barierelor impuse de regimul comunist, care i-a interzis o perioadă expunerea în afara granițelor, Octavian Cosman a refuzat să își lase spiritul îngrădit. A creat cu o forță titanică, dăruind publicului o operă monumentală ce a cuprins pictură în ulei, grafică, sculptură, mozaicuri religioase și de for public. De asemenea, a lăsat o amprentă de neșters în lumea teatrului românesc, scenografiile sale inovatoare pentru Teatrul Național din Cluj-Napoca rămânând repere de aur în istoria spectacolului.

De-a lungul celor peste cinci decenii de carieră, pânzele sale din cicluri precum „Orașe de nisip” sau proiectele ample ca „Sub semnul Soarelui Dublu” au purtat privitorii într-o călătorie filozofică unică. Arta sa nu a fost doar estetică, ci și o oglindă a conștiinței umane, un strigăt de alarmă ecologic și o profundă reflecție asupra trecerii timpului și a eternității. 

Expoziția sa retrospectivă de la Muzeul de Artă Cluj-Napoca, sugestiv intitulată „Porțile veșniciei”, a rămas mărturia supremă a unui destin dedicat întru totul culorii și luminii. Dincolo de pânzele sale, maestrul lasă în urmă o moștenire vie prin Fundația Culturală „Doina și Octavian Cosman”, un punct de sprijin pentru tinerii artiști și un spațiu vibrant de dialog cultural. 

Octavian Cosman a trecut acum dincolo de Porțile veșniciei, lăsând lumea artelor mai săracă și totodată infinit mai bogată prin tot ceea ce a creat. Spiritul său va continua să respire prin fiecare tușă de pensulă, prin fiecare mozaic ce reflectă soarele și prin memoria caldă a celor care l-au cunoscut, l-au iubit și i-au admirat geniul.
Sincere condoleanțe familiei îndoliate și tuturor celor care îi plâng dispariția. Dumnezeu să îl odihnească în pace și lumină!