Dovedind
capacități creative nealterate în niciun fel de vârsta pe care cu nonșalanță ne
permite să i-o aflăm (n.1934), resurse bazate pe un îndelungat exercițiu
intelectual și o valoroasă și bogată experiență în domeniul medico-social, dr.
Constantin Bogdan oferă specialiștilor și marelui public – membrii tineri
ai familiilor românești – o monografie în premieră pentru literatura noastră: Abuzul
și violența asupra persoanelor vârstnice, o temă de stringentă
actualitate.
Într-adevăr,
nu e zi când, din revărsarea știrilor care, cu vrere sau fără, ne inundă ca
valurile unui tsunami, una sau mai multe dintre acestea să nu aibă ca subiect
agresiunea sub varii – și cândva inimaginabile – forme asupra persoanelor
vârstnice, părinți și bunici. Din păcate, reacția oficialităților este,
comparativ, slabă față de scandaloasele dezvăluiri, vestejind grav tradiția și
regulile de bun simț ale poporului nostru, iar impactul public, după șocul de
moment, se diluează rapid. A provocat un vulgar amuzament în rândul unor
bodyguarzi și a unui funcționăret declasat întâmplarea unui venerabil și
cunoscut neurochirurg, devenit după recentele alegeri parlamentar, care, chemat
să-și ridice carnetul de senator, a fost expediat pe scări, la nu știu care
etaj, spunându-i-se că liftul Casei Poporului e defect – o glumă de prost gust!
Sunt
constatări irefutabile: îmbătrânirea demografică e progresivă și ireversibilă,
rata de creștere anuală e de 2,6% la bătrâni față de populația generală (1,2%);
numărul persoanelor de peste 80 de ani e în creștere (îmbătrânirea
bătrânilor dar și feminizarea bătrânilor – în sensul că femeile
trăiesc cu șapte până la opt ani mai mult); s-a modificat structura pe grupe de
vârstă a pacienților care apelează la servicii de urgență: geriatrizarea
urgențelor în contextul geriatrizării medicinii. Deși fenomenul demografic
era previzibil și acum i se cunosc dimensiunile, „câștigul în ani al existenței
omului nu mai este perceput ca o victorie asupra destinului biologic, ci ca un
pericol, o povară”. Se constată încetinirea dezvoltării economice, a
investițiilor, a consumării resurselor – necesare altminteri populației active
–, necesitatea creșterii fondului de pensii, precum și tulburări survenite în
interiorul celulei familiale, căreia îi revin noi și adesea insurmontabile
dificultăți (de mișcare, program, lipsă de spațiu, șomaj, resurse, griji
suplimentare). De aici și până la stigmatizarea, discriminarea, excluderea
socială și familială a bătrânilor (în societatea noastră, îndeosebi) – n-a mai
fost decât un pas, iar diferitele forme de violență au explodat.
Monografia
doctorului C. Bogdan, care caută și reușește să epuizeze vasta și
îngrijorătoarea problematică a bătrânului, sugerând chiar și unele remedii, e
edificată cu rigoare arhitecturală. Autorul tratează astfel, într-o succesiune
logică de capitole, importanța problemei de care urmează să se ocupe, istoricul
acesteia, definește noțiunile de abuz și violență (deosebindu-le, inclusiv
semantic), studiază prevalența acestor acte și atitudini antisociale, cu dese
conotații penale. Sunt prezentate apoi premisele abuzului și violenței în
contextul existenței unor drepturi, legitim recunoscute, ale persoanelor
vârstnice. Urmează detalierea mecanismelor de producere a abuzului (factori de
risc, abuzatori și victime, dinamica abuzului și violenței interpersonale,
incriminarea victimei în determinarea abuzului, diagnosticarea – adesea
dificilă – a abuzului și violenței). Un capitol este rezervat de autor
amănunțirii tipurilor de abuz asupra vârstnicului: psihologic, emoțional,
fizic, medical, prin omisiune (de neglijare), material, de deposedare abuzivă,
precum și extremele – abuz sexual (inclusiv violul), abuz asupra vârstnicului
cu demență și omuciderea („gerocidul”). În același capitol de taxonomie,
autorul se ocupă și de evaluarea, raportarea, consecințele și prevenirea
abuzurilor. Numeroase situații particulare de abuz, de care dr. C. Bogdan, ca
gerontolog și internist, s-a ocupat nemijlocit, sunt uneori citate în sprijinul
părții teoretice a lucrării. Într-un capitol final sunt imaginate grafice
privind cauzele abuzului și violenței, sau privind îngrijirea persoanelor în
vârstă, sunt redate aspecte de legislație, tabele privind drepturile
persoanelor din această categorie de vârstă și alte informații utile. Nu puține
sunt subcapitolele care, printr-o particulară redactare, devin eseuri, texte
bogate în informații și idei. De exemplu, „Conflictul între generații”, subiect
al multor studii psihosociologice încă din secolul al XIX‑lea („secolul
nașterii bătrânilor”, apud Jean Pierre Gutton) și al considerațiilor
asupra ageism-ului – o ideologie asemănătoare rasismului și sexismului, de
discriminare a vârstnicilor. „Nevârstnicii (încă) fac din bătrâni victime
economice, expediindu-i în underclass, alături de șomeri, persoane cu
handicap, oameni ai străzii, săracie”, scrie autorul.
Cadru didactic asociat la Universitatea
București – Facultatea de Sociologie și Asistență Socială, membru al Academiei
Oamenilor de Știință din România, fondator și președinte în exercițiu al
Societății de Paliatologie și Tanatologie, membru a numeroase alte societăți
științifice românești și străine, autor al unei duzini de cărți de
specialitate, a sute de articole, comunicări și intervenții radiofonice,
medic-scriitor (autor de literatură beletristică), dr. Constantin Bogdan este o
personalitate plurivalentă, a cărei contribuție a fost și este recunoscută prin
premii, diplome, medalii și alte distincții. Actuala monografie ar putea
deschide drumul unor dezbateri aplicate, aducând îmbunătățiri legislative,
soluții sociale și medicale, suport instituțional și protecție efectivă în tot
mai complicata problematică a persoanelor vârstnice.
